Nobleţea nu obligă

0
447

Referendumul din Grecia, pe tema reformei statului, a fost un eşec al democraţiei. Cu toate că 60% dintre majori au votat că nu sînt de acord cu austeritatea şi 40% au acceptat-o sub forma creşterii impozitelor-taxelor şi a reducerii cheltuielilor, procentul nu a fost suficient pentru a determina Republica Elenă să părăsească UE şi să renunţe la euro. Democraţia reprezentativă şi majoritară îşi arată limitele, cînd una cere poporul şi altceva fac politicienii aleşi.

Democraţia este valabilă pînă la pauperitate. Cea populară a fost suportată pînă în 1989, cînd s-a creat masa critică de persoane care trăiau sub limita sărăciei şi demnităţii. Echilibrul între clasele sociale este important, alegătorii sînt sensibili la repartizarea echitabilă a resurselor şi bogăţiei ţării, nu pot accepta prea multe compromisuri. Mărirea salariului preşedintelui, semnată de prim-ministrul interimar Oprea, în absenţa titularului Ponta, arată cum politicienii pierd busola şi se cred îndreptăţiţi să ia decizii unilaterale, în propriul lor folos. Constituţia ar trebui să interzică asemenea practici nedemocratice, nu este drept să-ţi stabileşti singur salariul, fără să negociezi cu cel care plăteşte.

Victor Ponta a anunţat că preşedintele şi alţi demnitari vor avea salarii mărite deodată cu bugetarii. Politicienii lacomi nu au primit satisfacţie, dar opinia publică constată că este manipulată cu ţinte false, scopul fiind altul, ca raportul între salariul minim şi maxim să fie mărit de la 7 la 22. Nu putem fi de acord ca politicienii să aibă tantieme, privilegii, bani fără muncă. Politica nu trebuie să îmbogăţească pe nimeni. Grila de salarii de stat să păstreze diferenţele rezonabile între oamenii de elită şi cei de rînd. Este acceptabil un salariu de două-trei ori mai mare pentru cei care fac munci de răspundere, speciale. Putem plăti o retribuţie de şapte ori mai mare pentru situaţiile în care politicienii reprezintă ţara şi au nevoie de haine de protocol impecabile. Dar dacă un muncitor poate să trăiască din salariul minim pe economie de 1.050 lei, atunci de ce preşedintele n-ar fi mulţumit cu 7.350 de lei?!

Dorim să avem o democraţie referendară, care presupune acordul celor ce contribuie la bugetul de stat. Cheltuielile de interes public major să fie aprobate prin referendum. Statul şi unităţile administrativ teritoriale se înglodează în datorii, fără să ceară acordul poporului. Grecii au fost băgaţi fără voia lor în datorii de 323 de miliarde de euro, pe care trebuie să le restituie cei mulţi. Ce fel de democraţie este aceasta, cînd înglodezi ţara?! Opacitatea şi lipsa de transparenţă în luarea deciziilor administrative înseamnă dispreţ pentru contribuabili. Politicienii să nu mai aibă dreptul să ia decizii fără să consulte poporul (modelul elveţian este de dorit).

Cum să vinzi un teren sau o clădire a statului/comunităţii, fără să întrebi cetăţenii dacă acceptă diminuarea averii comune? Cum să investeşti fonduri publice între-o lucrare, fără să întrebi poporul dacă are nevoie de ea? Ce raţiune şi ce eficienţă este să construieşti autostrăzi (cu credite), în vreme ce românul circulă zi de zi pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale pline de gropi?! Politicienii confundă priorităţile lor (puterea, şpaga) cu ale poporului. Transformarea democraţiei reprezentative într-una referendară este o soluţie pentru a evita căderea statului în crize gen Grecia. Să dovedim că sîntem popor nobil, nu profan.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.