Colegiale. Pianul şi potrivirea cuvintelor

0
647

S-a instituit prin vreme, la ziarul nostru, un bun obicei: să consemnăm evenimente din viaţa colegilor. Mi s-a părut un semn de a fi împreună, de a întrupa emoţia în cuvînt. Este gestul de respect şi preţuire pentru cei cu care ne lustruim profesional. Amatorii de calcule ne spun că partea fundamentală a vieţii o petrecem în profesie. Unde se sădeşte şi sămînţa prieteniei. De fiecare dată cînd semnul anilor mi-a dat de veste, mi-am închinat modestele mele cuvinte celor de aproape. Cu care împărţim ziua, călătoria şi aroma cuvintelor. Cum fac şi astăzi cu Iulia B. Mureşan de care mă leagă un timp desfăcut în multe fire. Începutul a fost bunul ei părinte, jurnalistul şi poetul Ştefan Bellu, prietenului căruia îi datorez alungarea timidităţii pur provinciale şi urcarea pe treptele metaforei, a conectării la fiorul sentimentului istoric. Apoi regretata ei mamă, un aliat al sufletelor noastre deseori rebele. Întruchipa bucuria întîlnirilor şi proverbiala sfătoşenie moldavă. În acest aer distins al omeniei şi provocării intelectuale am întîlnit-o pe Iulia. Averea familiei Bellu. Memoria îmi păstrează cîteva întîmplări din devenirea ei. Inclusiv acea seară, cînd Iulia ne-a cîntat la pian, iar dintr-o colivie a ţîşnit o pasăre spre a fi liberă. Timpul a trecut, iar Iulia a venit în redacţie. Fire curioasă (filologică) cu menirea descoperirii realităţii, dar mai ales a potrivirii cuvintelor, s-a afirmat în presă cu tenacitate şi pasiune. Că oricare dintre noi putea să aleagă o altă profesie, dar paşii destinului au regula lor.

Cuvîntul este ispititor. Se cere potrivit. Realitatea profesiei cheamă oameni cu vocaţie. Iulia a făcut faţă cu bine acestei provocări. Acestei meserii din care mulţi dezertează repede. Ori nu-i pot răspunde exigenţelor. Întoarcerea lumii ne-a aflat pe aceeaşi baricadă. S-a numărat printre cei care au întemeiat ziarul „Graiul Maramureşului”. Ca semn al unei lumi libere. Poate pasărea care a zburat din colivie cînd Iulia cînta la pian a fost un semn, o premoniţie. Iată, de un sfert de secol sîntem martori şi cronicari ai unei lumi cu care a trebuit să ne armonizăm. Să-i spunem pe nume. Şi de bune, şi de rele. Iulia a luat în seama ei comentarea unui domeniu extrem de delicat: sănătatea. Unde întîlneşti viaţa ajunsă în cumpănă. Unde fiecare secundă are strigătul speranţei. Un domeniu frămîntat, căruia încă nu i s-a dat de capăt. Iulia B. Mureşan descrie de ani buni suişurile, dar şi lentoarea lui. Îi bucură pe unii, dar nu-i poţi mulţumi pe toţi. Iulia stăpîneşte peisajul din acest teritoriu. Cu nuanţele adecvate. Multe aş mai putea spune despre colega Iulia B. Mureşan, dar cineva îmi face semn că mîine, duminică, 19 iulie, are loc un eveniment în viaţa ei: tăierea secolului în două. Iulia din iulie! Doresc La mulţi ani! Ei şi familiei. Curaj şi răbdare în noua răspundere redacţională cu care a fost învestită. Ave!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.