Oxigen pentru un sentiment

0
534

După alegerile pe muchie de cuţit din Republica Moldova parcă s-a trezit o energie latentă, aşteptată a celor tineri. Am crezut cu toată fiinţa că doar cei tineri mai pot mişca un fel de inerţie basarabeană cantonată în vectorul unionist. Cînd tocmai ni se prezenta o amînare a entuziasmului, cînd se croia o perspectivă reticentă faţă de spiritul umanist, am fost martori, în ultimele două săptămîni, la două evenimente care rimează cu speranţa. Duminică, 5 iulie, peste 30.000 de basarabeni au luat parte la Chişinău la o Mare Adunare Naţională, unde s-a lansat un Apel tuturor factorilor de decizie din România şi Republica Moldova ca să nu piardă din vedere solidaritatea naţională. Acolo, lîngă Statuia lui Ştefan cel Mare, s-a spus: “Să ne conjugăm eforturile pentru a întîmpina în 2018 centenarul Marii Uniri, printr-o revenire, de data aceasta definitivă, a Basarabiei la sînul Patriei-Mame, România”. Mulţimea de la Chişinău s-a adresat şi Uniunii Europene, parlamentarilor şi guvernelor ţărilor membre să sprijine acţiunile de apropiere a celor două state româneşti. Cîteva sute de tineri, care au participat la adunare, au pornit pe jos spre Bucureşti în “Marşul lui Ştefan cel Mare”. Duminică, 12 iulie, au ajuns în capitala României, în Piaţa Universităţii. Am urmărit cu emoţie drumul tinerilor basarabeni. Un lider tînăr, Anatol Ursu, a rostit cuvintele: “Să cerem fraţilor de peste Prut să ne accepte Unirea. Domnule preşedinte Iohannis, primiţi-ne acasă!” Cei o mie de participanţi la marş fac parte din organizaţia “Tinerii Moldovei”. Au fost la Bucureşti pentru a cere clasei politice înfăptuirea reîntregirii naţionale. Pe o flamură albă stătea scris: “Nu mai avem nimic de pierdut! Ne dăruim, deci, pe noi maicii noastre România şi vrem să ne primească în sînul ei”. Pe teritoriul Basarabiei, apa, mîncarea şi cazarea au fost asigurate gratuit de localnicii de pe unde a trecut marşul. Au făcut un popas la Mănăstirea Căpriana, ctitoria lui Ştefan cel Mare. De altfel, sub semnul domnitorului s-a desfăşurat splendida călătorie unionistă. La Ungheni, tinerii basarabeni au fost preluaţi de ieşeni. Din Iaşi spre Bucureşti au călătorit cu trenul, cu opriri simbolice în mai multe staţii. În Capitală au mărturisit că doresc să îndrepte greşelile istoriei. Din păcate, gestul matur al tinerilor nu prea a fost găzduit de unele televiziuni. La Parlament nu i-a aşteptat nimeni, deoarece parlamentarii sînt în vacanţă. Doar Remus Cernea, independentul, a fost zărit printre tineri. Preşedintele nu s-a aflat în Bucureşti (a anunţat din timp). Au fost primiţi în curtea Palatului Cotroceni. Premierul şi-a arătat simpatia pentru marş. În această coloană m-am înscris. Dar să nu uităm că Republica Moldova se află în mijlocul mai multor crize. Criza de guvern, criza justiţiei, a sănătăţii. În Parteneriatul estic nu s-a spus răspicat că acestor state le este asigurat drumul spre Uniunea Europeană. Deci nici Republicii Moldova. Mai mult, preşedintele Comisiei Europene a spus că în următorii cinci ani nu va mai fi nicio primire. Vorbim de voinţa politică. Care partide din România vor răspicat Unirea? Dar de la Chişinău? Aici este staţia. Marea Adunare de la Chişinău pune în discuţie dacă România şi Republica Moldova vor să fie independente sau să se unească cu acordul marilor puteri. Poate un referendum pe cele două maluri ale Prutului. Care poate fi cu două tăişuri. Tinerii au trezit din amorţire un sentiment. Cel naţional, care trebuie să aibă tot timpul oxigenul necesar pentru a nu se stinge flacăra. Unirea nu se face peste noapte. Trebuie să o dorească basarabenii, noi şi, nu în ultimul rînd, marile puteri. Că aşa este în istorie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.