Îmblînzirea justiţiei

0
580

Noul Cod Penal a schimbat paradigma infracţiunii şi a pedepsei. Faptele penale minore sînt pedepsite acum cu blîndeţe, astfel că foarte mulţi infractori primesc iertarea sistemului de justiţie. Faptele penale pentru care pînă acum făceau închisoare sînt sancţionate cu amendă şi cu avertismentul de-a merge pe calea legală. Noua concepţie exprimă înţelegerea societăţii faţă de cei căzuţi în greşeală. Dar cu toate acestea, numărul de infracţiuni nu scade, iertarea nu este urmată de îndreptare, întrucît condiţiile sociale rămîn aceleaşi. Statul român s-a cam grăbit să uşureze pedepsele cu privare de libertate, pînă acolo încît să nu se mai considere hoţie fapta celui care îţi intră noaptea în casă/birou şi îţi fură laptopul.
Aplicăm un sistem de justiţie prin coduri (penal, civil, Constituţia şi alte legi), spre deosebire de SUA şi Marea Britanie, unde judecătorii aplică cutume, adică legea statornicită de-a lungul anilor prin sentinţe. Judecătorii noştri aplică legile scrise, rigide totuşi, ceea ce ridică probleme atunci cînd articolele nu sînt drepte, dar şi cînd judecătorii sînt coruptibili, fie prin mită, fie din comoditatea de a nu face dreptate. A face dreptate presupune un efort. A ierta pe toată lumea, pe baza unor promisiuni că nu vor mai face, creează discriminare, deoarece hoţul este considerat om corect fără să merite acest calificativ. Confuzia este creată de noul Cod penal.

Statul foloseşte instrumentul justiţiei pentru a-i determina pe cetăţeni şi mai ales pe conducători (primari, miniştri etc.) să fie corecţi. Greu lucru! Dacă pe un găinar nu îl poţi convinge să muncească şi să cumpere găini din supermarket, cum îi vei convinge pe marii infractori să se lepede de corupţie? Oamenii au drepturi şi libertăţi, este adevărat. Sîntem şi egali în faţa legii, şi protejaţi egal de lege. Deci Noul Cod penal nu ar trebui să facă deosebire între cel care a furat o mie de lei şi cel care a furat un milion de lei. Hoţul este hoţ prin aceasta, nu prin dimensiunea prăzii! Dar legea îi iartă pe hoţii mărunţi, pe motive absconse. Persoanele aflate în aceeaşi situaţie trebuie tratate egal. Dar CP tratează persoanele aflate în aceeaşi situaţie în mod diferit, deci legea actuală nu face dreptate. Mai nou, astfel de scrupule „filosofice” sînt înlăturate, dreptatea a devenit un concept relativ, este suficient ca hoţul să restituie obiectul furat, să repare răul comis, să promită că nu va repeta fapta, şi este … iertat. Nici măcar dreptatea morală nu este făcută, adică acea ruşinare publică prin recunoaşterea răului comis. Nu. Hoţul revine în societate spălat de justiţie cu detergent-penal. Procedura este mai atentă să nu se producă erori şi abuzuri judiciare, judecătorii sînt ca nişte vulturi la greşelile de acte, decît pasionaţi de căutarea dreptăţii. Criminalul ştie că poate să obţină libertatea cu cîteva promisiuni privind resocializarea şi respectarea normelor sociale. Vina recunoscută duce la diminuarea pedepsei.

Dacă omul greşeşte, se poate îndrepta, noul Cod penal susţine acest deziderat. Însă noi nu credem că oamenii se pot schimba atît de lesne. Resursele sînt limitate, traiul nu-i uşor, omul transpiră pentru o pîine. A fura, a fenta, a şmecheri este pentru unii un mod de a exista. Noul Cod penal nu poate fi aplicat fără mari daune, produce confuzie, de nu mai ştii cine este om cinstit şi cine este inocent. De aceea, trebuie modificat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.