La Steinhardt, credinţa este asumată şi cunoscută

0
506

Marţi, 28 iulie a.c., la Mănăstirea Rohiiţa, s-a desfăşurat masa rotundă cu tema „Valori creştine în opera Monahului Nicolae Delarohia”, manifestare cuprinsă în cadrul Zilelor Culturale „Monahul Nicolae Delarohia”, 20-29 iuilie a.c., cu participarea mai multor oameni de cultură din judeţul nostru şi din Bistriţa-Năsăud.
Pr. Ioan Pintea, scriitor şi discipol al marelui cărturar: „Avem de a face cu un scriitor absolut special, un scriitor unic în literatura română, un scriitor ce aduce ceva ce literatura română nu a  avut atât de pregnant până la el. Este un autor care poate fi analizat din foarte multe puncte de vedere. De pildă, cred că s-au putea vorbi la nesfârşit despre filmele pe care le-a văzut Steinhardt. Citiţi textele lui şi vedeţi felul în care analizează filmele pe care le-a vizionat, şi veţi vedea că în discursul despre aceste filme există teme absolut creştine. Sunt filme care la prima vedere, la prima vizionare, ar putea părea că n-au de a face nimic cu creştinismul, dar Steinhardt le aduce în acest orizont de interpretare absolut creştin. De asemenea, se poate vorbi despre  muzica pe care a ascultat-o N. Steinhardt şi despre interpretările pe care le face asupra acestei muzici, fie ea muzică clasică, fie ea şi uşoară. Ne aducem aminte de interviul cu Alexandru Baciu, fie vorba despre Iisus Hristos superstar. Aici, N. Steinhardt creează un univers absolut creştin, pentru că avea acest scop: să dovedească că ceea ce nouă ni se pare că nu este creştin, în o operă literară, în o operă de artă, într-un text, hai să zicem şi experimental, poate, la un moment dat să primească valenţe creştine. Important este cum îl citeşti, important este cum l-a citit N. Steinhardt pe acest text, sau cum a vizionat N. Steinhardt acest film, sau cum a ascultat tipul de muzică despre care scrie.
N. Steinhardt a iubit foarte mult poezia. Şi fiindcă pentru că avem în faţă convorbirile cu Nicolae Sângeorzan şi Nicolae Băciuţ, vom vedea, mai ales în convorbirile cu Zaharia Sângeorzan, că acesta îi propune foarte multe poeme, care să fie interpretate de N. Steinhardt. Poeme moderne, poeme post moderne, poeme clasice. Îl întreabă despre poezia lui Coşbuc, despre poezia lui Giuseppe Ungaretti, îl întreabă despre Edgar Allan Poe, despre marele lui poem, „Corbul”. De aceea, vă îndemn să citiţi această carte şi să vedeţi ce interpretări poate să dea N. Steinhardt. Interpretări absolut surprinzătoare”.
A adresat câteva cuvinte despre bucuria revederii avocata octogenară Maria Peicin, în familia ei şi a soţului său Ioan Peicin mergea des N. Steinhardt când trecea prin Cluj-Napoca, cu probleme pe la edituri. De-a lungul acestor întâlniri tradiţionale, relatările soţilor Peicin despre prietenia cu N. Steinhardt au fost ascultate cu multă atenţie şi consideraţie, ei fiind şi foarte buni vorbitori.
Preot Cira: În cartea de Aur a Parohiei Mogod se păstrează însemnarea părintelui Nicolae Steinhardt din acea zi a anului 1986, luna iunie. Părintele Ştefan Iloaie a avut acces la acest text şi l-a publicat în revista „Renaşterea”. Părintele a citit din corespondenţa avută cu marele scriitor şi a relatat despre drumul pe care l-au făcut împreună pentru întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Judeţeană din Bistriţa. Şi în acest drum a fost urmărit de securitate şi poliţie. Părintele Nicolae era foarte atent, ştia când e ziua de naştere a cuiva, iar dacă trebuia să plece undeva, îi scria persoanei o felicitare şi cu o săptămână înainte.
Scriitorul Călin Emilian Cira, care a publicat două cărţi de convorbiri despre N. Steinhardt: M-am ocupat de N. Steinhardt din perspectiva istoricului. De aceea am realizat acele biografii prin prisma interviurilor despre N. Steinhardt. Perspectiva mea e diferită, nu e critică literară, nu e teologie, e o mărturie şi, aş îndrăzni să spun, poate şi o mărturisire, pentru că cine este preocupat de opera lui Steinhardt automat devine interesat şi de persoana lui N. Steinhardt, care este fascinantă, în care literatura, istoria, teologia, filozofia şi ştiinţa se întâlnesc. Aş zăbovi asupra temei credinţei la Steinhardt, una din valorile fundamentale ale creştinismului, şi a cunoaşterii, care, aş îndrăzni să spun, este şi o valoare creştină, pentru că în epoca primară creştinii erau numiţi gnostici, adică cunoscători. Dacă mergem la Scriptură se spune „Cercetaţi Scripturile, să nu fiţi înţelepţi ca şerpii”. Această valoare creştină o întâlnim şi la Steinhardt. Cunoaşterea împreună cu credinţa duc la mărturisire. Acesta este un aspect foarte important. Îmbinarea între cunoaştere şi credinţă îi dădea lui Steinhardt curajul să mărturisească. De aceea, aş îndrăzni să spun că şi astăzi opera lui Steinhardt are o mare valoare apologetică, asupra căreia s-a insistat mai puţin. Apologia lui Steinhardt nu este doar strict intelectuală, ci vine din însăşi viaţa lui: botezul în închisoare şi monahismul. Credinţa mărturisitoare, având la bază cunoaşterea, este o credinţă asumată şi cunoscută. Deci nu este o credinţă fundamentalistă.
Adrian Mureşan a pus în relaţie dimensiunea creştină cu simţul realităţii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.