POESIS. Ioan Dunca

0
486

Am uitat, uneori cu voie, că prin satele Maramureşului mai sunt ţărani care gândesc şi în versuri. E adevărat, timpul apus i-a suprasolicitat, acordându-le virtuţi pe care nu şi le-au dorit niciodată. Dar ei sunt. Din păcate, din ce în ce mai puţini. Ei, care au partea de suflet care vibrează. La lună, la frunză, chiar în faţa Divinităţii. Aşa este şi Ioan Dunca, din Budeşti, care, de multă vreme, lângă inimă are o vioară de cuvinte. El gândeşte singur şi prin poezie. Sunt convins că spirite inspirate cum este Ioan Dunca au contribuit, la vremea lor, la şlefuirea baladei „Mioriţa”. De aceea am reverenţa necesară pentru ţăranii inspiraţi. (Gheorghe Pârja)

Îndemn

Să fii mereu cinstit şi bun
Şi cu credinţa-n Dumnezeu
Să luminezi ca o făclie
Cât vei trăi în jurul tău.

Să nu-ţi aduni comori pe lume
Acestea toate putrezesc
Fă-ţi rugăciuni şi fapte bune
Comori în raiul cel ceresc.

Cinsteşte-i pe părinţii tăi
Poruncă-i dată de Domnul Sfânt
Că vei avea în lume bine
Şi zile multe pe pământ.

Şi să-i ajuţi pe cei bătrâni
Pe cei săraci şi obidiţi
Să-i faci să fie doar o clipă
În viaţă fericiţi.
Nu vorbi de rău pe nimeni
Rău la nimeni să nu faci
Ceea ce ţie nu-ţi place
Nici altuia să nu-i faci.

Să nu furi tu de la nimeni
Nu lua ce nu-i al tău
Că-i păcat şi nu e bine
Şi te vede Dumnezeu.

Nu te avânta-n păcate
Şi-n destrăbălări lumeşti
Înconjoară-le pe toate
De toate să te fereşti.

Să fii mereu cinstit şi bun
Şi cu credinţă-n Domnul Sfânt
Să fii lumină-n viaţa Ta
Cât vei trăi pe Pământ.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.