Ia-ţi mândruţa de mijloc / Hai la Săpânţa, la joc!

0
840

Acesta a fost îndemnul lui Peter Hurley, înaintea ediţiei a VI-a a Festivalului de cultură, muzică şi joc tradiţional „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”, care a avut loc în comuna Săpânţa, în 15 şi 16 august, pe pajiştea de la ieşirea spre pădure.
Festivalul a reunit artişti, lăutari şi tarafuri care au cântat muzică tradiţională din Maramureş. Participanţii au gustat bucate cu specific local, pregătite de câteva socăciţe din Săpânţa. Turiştii dornici să exploreze zona au împrumutat biciclete. În parteneriat cu Asociaţia Green Revolution, 40 de biciclete au fost  puse la dispoziţia acestora pentru a se bucura de frumuseţea peisajelor rurale maramureşene. Atât la Cimitirul Vesel cât şi pe pajiştea festivalului au fost sute de turişti români, dar şi străini. Parte dintre aceştia au fost cazaţi la pensiunile din Săpânţa sau în zona de campare din preajma pajiştii. Dacă aici au fost instalate toalete ecologice şi s-a adus un rezervor mare cu apă pentru duş, nu acelaşi lucru s-a întâmplat la pensiuni: cele racordate doar la reţeaua de apă a comunei au rămas fără apă de mai multe zile, din cauza secetei îndelungate. Primarul interimar Nicolae Dorel Codrea i-a informat vineri, la Săpânţa, pe prefectul Anton Rohian şi pe câţiva consilieri locali, că pe 12 august a avut loc licitaţia pentru o nouă aducţiune de apă, cu captare din pârâul Săpânţa, în zona podului Borcutului. Noua reţea va fi prevăzută cu staţie de filtrare şi clorinare. Constructorul s-a angajat să termine lucrarea în 120 de zile.
Neobositul om-zbatere, Peter HURLEY, căruia i se datorează sărbătoarea anuală de la Săpânţa, a promovat peste tot Maramureşul şi acest eveniment. El a susţinut conferinţe de presă la: Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca, Palatul Administrativ din Baia Mare, Primăria Sighetu Marmaţiei şi Primăria Săpânţa.
Atelierele şi workshop-urile de meşteşugărit au fost vizitate de cei prezenţi. Dumitru Pop Tincu, meşter-urmaş al celebrului Stan Ion Pătraş, i-a îndrumat pe invitaţi în conceperea crucilor vesele. Pălăguţa Hodor le-a învăţat pe vizitatoare să toarcă lâna şi să ţeasă la război. Acelaşi lucru l-a făcut şi Maria Zapca. Alţi meşteşugari au dezvăluit secretele olăritului, producţiei de lână, al crucilor din lemn, motivelor româneşti. Standurile din lemn acoperite cu pânză albă au fost vegheate de fusul înalt de 5 metri. Acesta a fost cioplit dintr-un frasin, la Valea Stejarului de către meşterul popular Pătru Godja Pupăză. În jurul fusului s-a amenajat scena şi podiumul pentru tropotit.
Maramureşul, un model de salvare a speciei umane!
„În fiecare an, de Sfânta Maria, am amplasat o piatră de hotar, o bornă, în promovarea satului românesc” – declara iniţiatorul acestui proiect, irlandezul Peter Hurley, care şi-a dedicat României jumătate din viaţa sa, trăită pe aceste meleaguri. ”Sunt aşa de încântat de conceptul nostru de anul acesta! Simt că ar putea să fie cel mai frumos dintre toate, pentru că sărbătorim esenţa satului în sine. Am conceput o scenografie în care elementele autentice sunt îmbinate într-un singur concept fermecător! Săpânţa e un sat viu, un fenomen complex! Acest fenomen poate fi trăit doar vizitându-l! Magia satului se simte doar aici, pe pământul lui. Anul acesta, sărbătorim această creaţie multimilenară: satul carpatic, maramureşean, autentic! Am montat pe pajişte un podium pentru tropotit. La acest festival, pe noi nu ne interesează berea şi mititeii. Va fi, totuşi, bere, apă minerală, sucuri. Nu am invitat ansambluri folclorice, dar oricine este binevenit. Jocul la şură sau la noi, jocul pe podele este liber. Toată lumea este invitată să joace, să tropotească. Mircea Florian a venit cu tulnicăresele din Ţara Moţilor. Cu un tulnic din Australia, a venit şi un taiwanez. A venit îndrăgitul fiul al satului, Gheorghe Turda, ceteraşii locului, ansamblurile şcolare din Săpânţa şi Remeţi, ansamblul Săpânţeana, rapsozii  Pătru Bârlea, Ileana Matus şi Voichiţa Şerba, cimpoierul Stanciu din Vrancea, Grupul Iza cu ieudenii, Fraţii Benţa din Bârsana, Fluieraşii şi femeile din Săcel. Fusul nu este aici pentru a ne oferi umbra. De la moş Pupăză, am auzit că feciorul dăruieşte iubitei un fus, ca semn al capacităţii şi dexterităţii lui în meşterşugul lemnului. El poate fi de acum capabil nu doar să confecţioneze un fus, dar să-şi întemeieze şi o familie, o gospodărie. Simbolizează şi complexitatea vieţii în doi. Fusul simbolizează esenţa unui sat tradiţional. O îmbinare perfectă, echilbrată între om şi pământ, între familie şi pământ. Gospodăria familială este centrul satului, centrul civilizaţiei rurale autentice, vie, pe care România încă o mai are. Fără fus, nu ai sat. Aici, la Săpânţa, nu este doar o serbare câmpenească, este şi un fel de a promova satul autentic, viu. Mulţi m-au întrebat ce treabă am eu, un străin, cu satul românesc?
În primul rând am o pregătire. Am aproape 50 de ani din care 25 am lucrat în România, în publicitate, promovare şi comunicare  în masă. Noi, în Irlanda, am avut ce aveţi voi acum o sută, două de ani. Noi am avut doar un fus mic, faţă de fusul vostru mare, dar a dispărut şi acela, l-am pierdut din mai multe motive, acum o sută de ani. Noi avem acum în Irlanda doar oasele unei culturi vechi, tradiţionale, de acum 150 de ani. Au mai rămas doar zidurile prăbuşite şi acoperite cu licheni. România are aşadar acest ştaif al satului viu, pe care nu trebuie să-l lăsăm să moară, să dispară, aşa cum s-a întâmplat în Occident. România e singura ţară europeană care mai are astăzi satul viu. În fruntea acestei civilizaţii rurale este întreg Maramureşul, nu doar Săpânţa, ci tot satul maramureşean. Dovedim că vorbim despre ceva care are viaţă, are forţă şi are relevanţă. Cel care vine la Săpânţa primeşte o doză de autenticitate! Fusul nu este ca o memorie dintr-un muzeu, ci avem aici, în Maramureş, oameni care fac fusul şi alţii care lucrează cu el. Asta nu pentru că aşa cere turistul, ci pentru că  fusul este un fel de a fi. Voi aveţi viul, iar noi, cei din Europa de Vest, am făcut o industrie din oasele lui! Voi aveţi viul şi vă bateţi joc de el! S-au tăiat fără discernământ pădurile. Ce veţi face fără ele? Noi suntem o verigă într-un lanţ trofic, care o dată rupt înseamnă o pierdere pentru o generaţie sau mai multe. Dorinţa mea a fost şi este să nu pierdem valorile monumentale pentru umanitate. Inclusiv prinţul Charles spune că Maramureşul, Transilvania sunt un model de salvare al speciei umane”!
Sâmbătă s-a sărbătorit Ziua Săpânţei, iar duminică s-a sărbătorit Ziua Maramureşului. La Săpânţa a fost şi academicianul Radu Rey, preşedintele Forumului Montan, consilier la Ministerul Agriculturii. Domnia sa vrea să pună în mişcare Filiala Maramureş a Forumului Montan din România.
Duminică, la Săpânţa au fost şi 3 nunţi. Una avea un cort de 800 mp.
“Acest festival este un eveniment care se înscrie într-un ciclu firesc şi într-o viaţă pe care Maramureşul istoric o are – a menţionat  Ovidiu NEMEŞ, primarul Sighetului, în cadrul conferinţei de presă organizate în municipiul dintre confluenţe. Este un punct de referinţă pentru activităţile culturale, nu doar din Maramureş, ci şi la nivel internaţional, cu care noi, maramureşenii, ne mândrim. Peter, eu îţi mulţumesc şi îi felicit pe cei care ţi-au fost alături.”
Cuvinte de apreciere la adresa lui Peter au avut şi prefectul Anton Rohian, dar şi Ioan Marchiş, directorul Direcţiei pentru Cultură Maramureş.
Festivalul a fost transmis în direct pe internet, transmisii punctate cu numeroase interviuri realizate la faţa locului, cu opinii despre acest patrimoniu cultural
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Interculturală de Tradiţii, în parteneriat cu Ambasada Irlandei în România, Institutul Cultural Român, Consiliul Judeţean Maramureş, Primăria Săpânţa, Şcoala gimnazială Săpânţa, Şcoala de Artă “Gheorghe Chivu” Sighetu Marmaţiei şi Primăria Sighetu Marmaţiei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.