Am fo ş`om hi!

0
382

Satul Lucăceni din comuna Berveni judeţul Satu Mare se numără printre puţinele localităţi care îşi cunosc „actul de naştere”. Re­întregirea ţării în urma dorinţei seculare şi a strigătului permanent al românilor ardeleni: „Noi vrem să ne unim cu Ţara”, parafată în Actul Unirii prin semnătura delegaţilor la Ma­rea Adunare Naţională de la Alba Iulia, a deschis noi orizonturi de propăşire pentru populaţia românească din părţile sătmărene şi ma­ramureşene. În Cercul electoral Şomcuta Mare a fost ales şi Atanasie Demian din comuna Şişeşti, satul Negreia, unul dintre memorandiştii şişeşteni, membru al P.N.R. care primeşte ,,credinţional” numărându-se astfel printre cei 1.228 de delegaţi, care, prin vot direct, au exprimat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, ţinută la Întâi Decembrie 1918, voinţa fermă a tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria de a se uni ,,pe veci” cu ţara mamă, România.
Legea agrară din 1921, aprobată în Parlamentul României şi promulgată de regele „întregitor de ţară” Ferdinand a fost completată la 4 noiembrie 1921 cu „Regulamentul de aplicare a Legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş”, a creat cadrul juridic legal de constituire a unor localităţi noi compuse din ţăranii ce urmau a fi împroprietăriţi.
Deputatul Vasile Lucaciu, cunoscând starea socială a locuitorilor din comuna Şişeşti, pe care i-a păstorit şi de la care şi-a luat seva curajului atât de necesar în acţiunile energice la care s-a angrenat, îi îndeamnă şi organizează, formând un Comitet Local, în vederea constituirii unui grup de familii pentru a pune bazele unei noi localităţi. „Era firesc pentru că în comuna Şişeşti înaintea războiului trăiau 1.324 de suflete, revenindu-le aproximativ 39 ari pe locuitor, iar pămîntul era de categoria 5-6, fiind slab productiv.”  Comitetul local l-a avut ca preşedinte pe fiul părintelui Vasile Lucaciu, preotul dr. Epaminonda, iar ca membri pe gospodarii fruntaşi Georgiu Chira şi Dumitru Abrihan.
„La 7 august 1924, primul grup de „colonişti” soseşte pe locul unde se va întemeia localitatea. Aici îi aştepta Comisia de împroprietărire. Presa vremii relatează acest episod. Astfel publicaţia „Satu Mare”, care se autointitulează „singurul ziar românesc din timpurile acestea”, în numărul său de duminică, 10 august 1924, ne relatează într-un amplu articol, pe prima pagină, acest eveniment. Aflăm astfel că „joi 7 august comisia formată din domnii: consilier agricol Teodoriu, d-l. ing. şef Barbul şi dl. ing. Roja Ioan au descins pe terenul de lîngă Berveni unde urmează să se întemeieze noua comună de colonişti „Urmaşii lui Vasile Lucaciu”. La început dr. Epaminonda Lucaciu a ţinut o cuvîntare în care îndeamnă sătenii să fie un exemplu pentru satele de la frontieră, o chezăşie de linişte, pace şi bună înţelegere. „Sătenii au o dublă datorie: în primul rînd ei trebuie să lupte pentru propăşirea lor şi a comunei lor, în al doilea rînd să formeze lanţul populaţiei româneşti peste care nu va pătrunde dinafară nici instigaţiile vechilor clevetitori şi nici ura”.
Pentru a înţelege mai bine modul în care s-a derulat acest eveniment, redau cîteva detalii. Bunicul meu, Tanasie Babici din Şişeşti, avea la acea dată 6 copii, 4 băieţi şi 2 fete. Ulterior i s-au mai născut 3 copii, 2 băieţi şi o fată. Bunica, feciorii mai mari, Gheorghe şi Dumitru (tatăl meu) şi fetele au rămas să se ocupe de gospodăria de acasă. Bunicul şi doi băieţi, Cozma de 16 ani şi Nicolae de 14 ani, s-au alăturat grupului de şişeşteni „deschizători de drumuri” şi au „descălecat” pe cîmpia mănoasă a Crasnei, la 3 km de oraşul Carei, în apropierea satului Berveni, pe frontiera de vest a ţării. Fiecare familie a primit 800 de stînjeni (o jumătate de iugăr) ca lot de casă, teren arător 9 iugăre şi o cotă parte din suprafaţa de teren destinată păşunatului, în total 12 iugăre cadastrale. Pe lotul de casă atribuit bunicul a pus temelia la două gospodării, iar ulterior cei doi băieţi, deveniţi feciori, şi-au întemeiat cîte o familie. Acum, din aceşti întemeietori mai trăieşte doar mătuşa Floare (95 de ani), căsătorită cu unchiul Nicolae, mort în cel de-al Doilea Război Mondial.
În fiecare an, mai marii satului Lucăceni organizează sărbătorirea înfiinţării acestei localităţi. Duminică, 26 iulie 2015, Biserica ctitorită de întemeietorii localităţii a devenit neîncăpătoare pentru fiii satului şi rudele lor din satul de baştină (din păcate tot mai puţini de la an la an). După Sf. Liturghie oficiată de parohul local, s-a derulat rânduiala ridicării unui Parastas în memoria părintelui dr. Vasile Lucaciu supranumit „Leul de la Şişeşti”. Ceremonia a avut loc în faţa statuii marelui luptător pentru întregirea Ţării, în curtea Şcolii din localitate. A urmat un frumos şi bogat program artistic la care şi-au dat concursul mari cîntăreţi de muzică populară şi eleviii Şcolii din Lucăceni. Frumoasa sărbătoare s-a încheiat cu o binemeritată Agapă frăţească. La mulţi ani, Lucăceni! (Gavril Babiciu)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.