Felix, fotografia şi Perseidele

0
523

Cu Felix Săteanu am petrecut câteva nopţi la Borşa pe vremea când măsuram muntele cu ochii şi zilele cu bucuria luminii. De atunci ştiam că Felix locuieşte într-o imagine, de care nu s-a despărţit niciodată. Lumea lui este întotdeauna o miraculoasă desfătare a descoperirii. Este alcătuită din mai multe orizonturi. Nu neapărat cu linia ondulată a unui deal, cât mai ales de a desprinde înţelesuri şi înţelepciuni din fizionomii şi gesturi umane.
Cu ochiul lui deştept (ca în Kamadeva), Felix vede prin vreme, cu martorii acestei lumi. O lume care se destramă. Din firele ei, ţese un covor în care pulsează  fluxul şi refluxul istoriei. Fiecare expoziţie a lui Felix este o nouă cucerire. Un dar făcut privirii noastre. El a creat mari pinacoteci ale memoriei. Fotografiile lui sunt eseuri profunde despre o lume care aţipeşte în istorie. El ştie să-i surprindă pleoapa care nu s-a închis încă. De acolo răzbat lumina şi înţelesul.
Fotografiile lui Felix au mesaj. Pot oricând înlocui un poem, o povestire ori un eseu. Ele au şi vocaţia reconstituirii. Deci aparţin istoriei culturale. De aceea, în faţa unei fotografii a lui Felix Săteanu trebuie să ai la îndemână cheia potrivită. La ultimele ediţii ale simpozionului „Cultură şi civilizaţie românească” de la Săliştea de Sus, Felix a asigurat un ecran pe care s-au proiectat multe comentarii.
Anul trecut ne-a pus să ne reamintim tradiţii despre in şi cânepă. Anul acesta am meditat la multietnicitate în Maramureş. Ne-am nimerit la mijloc de august să petrecem o seară într-o filigorie sălişteană: la „Vasilica”. Îl simt pe Felix neliniştit. Îmi spune că se grăbeşte să surprindă spectacolul stelelor căzătoare. Şi Felix a plecat în preajma bisericii să surprindă punctul culminant al Perseidelor, cele mai strălucitoare astre care au putut fi văzute cu ochiul liber.
Intrăm în istorie. Zeii antici priveau spre muritori prin stele. Naşterea lui Iisus a fost vestită de o stea. Romanii credeau că sfinţii aprind în cer câte o lumînare pentru fiecare naştere de prunc. Steaua ne veghează sufletul din cer. Felix a privit Perseidele de pe pământ.
A doua zi am văzut spectacolul nopţii în miraculosul lui aparat. Felix Săteanu, un frumos decor de tandreţe şi neastâmpăr în aventura imaginii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.