Din gara Baia Mare. Da, zilnic pleacă şi sosesc atîtea trenuri în gara Baia Mare. Poate nu chiar atît de multe ca altădată. Dar cum arată gara asta? Şi locomotivele Diesel. Vagoanele mai treacă-meargă, dar locomotivele? Cum sînt ele întreţinute şi cu ce bani, în depoul de la Jibou? Ştiu oare cei care au decis şi decid soarta CFR-ului ce înseamnă să te afli în vagonul de după o asemenea locomotivă Diesel, fabricată cînd o fi fost fabricată, care ia foc, da, chiar ia foc în parcurs, undeva pe lîngă Ileanda. Şi stă trenul de Bucureşti două ore pînă „se rezolvă”. Sînt şi alte necazuri pe linia asta din capăt de ţară, nu-i nicio îndoială. Ele sînt prea binecunoscute de ceferiştii care se îngrijesc cu dăruire şi cu pricepere pentru ca totul să meargă în siguranţă, respectînd restricţiile şi tot ceea ce ţine de rigorile unei profesii deloc uşoare. Dar conducerea, managementul, banii fără de care nimic nu se poate? Şi priceperea de a rezolva ceea ce efectiv se poate rezolva? Nostalgici, sau cum se vor fi numind ei, pot fi unii lipsiţi de cultură, dar nimeni nu poate nega că s-a bucurat cînd străvechea gară din Baia Mare s-a mutat în anii ’60 undeva cam pe unde este azi centrul comercial Maramureş şi Mc Donald’s şi a văzut construindu-se gara nouă. Şi s-a bucurat de cum arăta ea atunci. Ceea ce mă întristează însă azi, şi nu doar pe mine, ci pe atîţia băimăreni, e starea peronului gării. Fostul asfalt e plin de gropi cum mai rar se pot vedea azi în Baia Mare; e imposibil să mergi cum trebuie şi să mai tragi după tine şi geamantanul. Şi asta de ani de zile. Sigur, peronul „nu ţine” de administraţia locală. Dar se poate trece cu vederea dezinteresul sau neputinţa proprietarilor gării? Falimentar nu doar la partea financiară, ci şi la bunul simţ. Cît despre peron, parcă e un domn consilier care avea oarecînd ceva legătură cu zona. Ceva idei nu-l cercetează? Fie şi despre o sponsorizare a cheltuielilor. Fiindcă cei ce calcă peronul gării sînt mai cu seamă băimărenii. Am văzut atîtea gări în ţară înnoite, îngrijite, modernizate, măcar văruite. Şi totuşi gara Baia Mare şi peronul ei de ce arată aşa? Poate că e nevoie de o dictatură. O dictatură a competenţei şi a interesului, a priceperii de a rezolva ceea ce trebuie rezolvat. Bani au fost şi vor mai fi, miliarde, programe mai mult sau mai puţin „operaţionale” iarăşi, cu mulţime de promisiuni. Infrastructura Mare sau Mică e aşa cum o ştim. Doar banii care vor veni să nu devină prilej de gîlceavă. Dar oricît de greu ar fi pentru o economie ca a noastră, nu e posibil să faci cu trenul de la Baia Mare la Bucureşti mai mult cu două ore ca acum 40-50 de ani! Şi cu destule alte necazuri, pe cît de minore în aparenţă, pe atît de simplu de înlăturat.
Ion IGNA
