POESIS. Ioan Dragoş

0
623

”Textul, eliberat de omniscienţa auctorială, îşi dovedeşte progresiv pluralismul formal, apropriindu-se pe alocuri chiar de ”înscenările” textului dramatic, autorul construindu-şi discursul sub forma unor succesiuni de ”replici”, personajele fiind probabil alter-ego-uri ale autorului”.
(Adela NAGHIU)

”…multă fantezie la Ioan Dragoş…/cochetând cu textualizarea, este în fond un remarcabil imagist într-o sensibilitate preponderent depresivă”.
(Petru POANTĂ)

Vâsla de încredere

”despre veteranul răbdării de la scăldătoarea
vitezda
vorbeşte părintele augustin
la biserica de lângă spital
vin cuvintele peste noi
şi ne acoperă
acasă vezi că oglinda din baie a îmbătrânit
am ascultat pildele cu de-amănuntul
adevăruri legănate
când ai o lume în ochi
nu mai poţi să vezi alta
paiul e vâsla de încredere
în vremea aceasta
nu mai există vreme
fugim întotdeauna după lumina care se îndepărtează
atunci începe trecutul
clipa arde
spune veteranul răbdării de la scăldătoarea
vitezda
văzând viaţa monotonă de învingători
dar aşa ceva nu se scrie
am să mă străduiesc
ea vine zilnic
şi cercetează punctul luminos
toţi învaţă cum să stingă incendiile
nimeni nu mai ştie
cum se aprinde focul”

Timiditatea rădăcinilor încâlcite

”ignoranţa e pe cale de dispariţie
timiditatea scade din ce în ce
spune gellu
apa are să ajungă până aici
un nou sistem de fitness
propune întoarcerea în natură
şi recuperarea abilităţilor de vânător-culegător
ignoranţa e pe cale de dispariţie
nu poţi antrena o panteră
ca să fie în formă
pe o bandă de alergare
în zonele noastre de abatere
se aude cum foşneşte umbra
toate poticnirile
fac parte din logica ascensiunii
ochii se limpezesc treptat
grădina cu mere
un nou sistem de fitness
te plimbi prin cameră
printre alte obişnuinţe
spunându-ţi că/iată
ţi-ai văzut nostalgiile
şi ce mare lucru
în toată lumea îndrăgostiţii sunt hotărâţi
cei întâlniţi pe drum îşi păstrează
inocenţa
vorbesc despre toate şi nu se miră
devenim distanţi
vom avea păienjeniş frumos
fireşte ne murdărim cu pământ şi ne rămân
mereu prea multe rădăcini încâlcite
pentru câteva întâmplări pe care le purtăm în noi
şi le îngropăm cât mai adânc cu putinţă”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.