Slatină, pe pielea lor, de Ziua Minerilor!

0
684

De Ziua Băieşilor, sărbătorită în ultima duminică a lunii august în orăşelul Slatina (Solotvino), a fost toropeală, nu alta. Canicula a scos sarea la suprafaţă. Transpiraţia şiroi curgea ca apa, de pe noi.
Organizată de Primărie şi Administraţia Locală, în colaborare cu Asociaţia ”Speranţa” din Slatina (condusă de prof. Mihai Tocar), Ziua Minerului se suprapune şi cu ziua Oraşului. Cu acest prilej au fost organizate diverse întreceri sportive, dar şi un tur ciclistic de 42 de kilometri, câştigat de sexagenarul Karol Tokar (în fotografie, între dna consul general al României, guvernatorul regiunii, primarul oraşului, guvernatorul raionului şi directorul minei).
După-amiază, de pe sce­na din parcul central, s-au adresat mulţimii primarul din Slatina, Gheorghe Uhali (român), viceprimarul Janoş Kocherha (maghiar), guvernatorul regiunii Transcarpatia, dl. Ghenadi Moskal (care avea cască şi lămpaş de minier), consulul general al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, guvernatorul raionului Teceu, Vasily Demeanciuk, directorul minei nr. 8 (aflată în conservare), Alexander Postuk.
Fanfara oraşului a deschis programul artistic, care a durat 5 ore.

Horitori din Slatina
Horitori din Slatina

Alături de Grupul folcloric “Banda lui Şiman” din Slatina, Ansamblul Folcloric “Speranţa”, condus de Ileana Şiman sau elevii de la Şcoala de Artă, şcolile nr. 1, 2 şi 3 (românească, maghiară, ucraineană) au urcat pe scenă şi maghiarii din Vişkovo, dar şi maramureşenii din stânga Tisei: soţii Botiş şi Nicolae Sabău. Spectatori: sute şi sute, veniţi din raioanele Teceu, Rahău, dar şi din alte părţi ale regiunii. Invitaţii din stânga Tisei nu prea s-au arătat. Noul guvernator al regiunii tocmai dorea să propună o zi a bunei vecinătăţi româno-ucrainene, între Maramureş şi Transcarpatia, dar cui?
Slatina era renumită pentru sarea de bună calitate scoasă din adâncurile sale. În jurul minei de sare, deschisă spre sfârşitul secolului 18, a luat fiinţă cătunul de mineri, Ocna Slatinei, care este încorporat în orăşelul de azi, localitatea cea mai mare de tip urban cu o populaţie majoritar românească, din regiunea Transcarpatia (peste 6 mii de români din 10 mii de locuitori).
Până la sfârşitul Primului Război Mondial, Slatina a fost o localitate rurală în Comitatul Maramureş cu reşedinţa la Sighet. Între Sighet şi Slatina se află în prezent doar râul Tisa şi linia frontierei de stat între România şi Ucraina, dar şi podul istoric, rutier, deschis în regim de trafic internaţional pentru pietoni, biciclişti şi autovehicule sub 3,5 tone.
Ieri, în Ucraina a început şcoala. La Slatina, a fost iar sărbătoare.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.