În această perioadă (prima jumătate a lunii septembrie), la Pensiunea “Casa Olarului” din Baia Sprie locuiesc şi creează 24 de artişti plastici din Anglia, Germania, Ungaria şi România. Ei sunt participanţi la cea de-a 20-a ediţie a Taberei de Pictură Peisagistică organizată de Asociaţia pentru Cultura Băimăreană (preşedinte, pictorul Agoston Veso), care are loc în Baia Sprie de 15 ani (după ce timp de 5 ani s-a desfăşurat la Târgu Lăpuş). Evenimentul se va încheia cu două expoziţii: una în Baia Spre, la sediul UDMR, care va avea vernisajul în data de 12 septembrie, de la ora 17, şi o alta în Baia Mare, la Galeria Partner (recent deschisă pe strada Vasile Lucaciu, în apropierea Centrului de Afaceri Millennium), al cărei vernisaj va avea loc în cadrul Festivalului Castanelor, în data de 21 septembrie, de la ora 18.
Pictorii “duc vestea oraşului în patru ţări”
Tradiţia acestei tabere internaţionale de pictură peisagistică este dusă mai departe cu încăpăţânare de venerabilul pictor băimărean Agoston Veso, care adună în jurul său valoroşi artişti plastici români şi europeni. “O săptămână am avut timp frumos şi am lucrat mult şi bine. Deja am comandat şi ramele şi ne pregătim pentru expoziţie. Atmosfera e foarte bună, timpul nu e întotdeauna favorabil, dar mai stăm la discuţii. Acestea sunt benefice mai ales pentru cei nou veniţi, care nu cunosc pictura băimăreană, cultura, arta populară, peisajele, şi pe care îi îndrumăm, îi ajutăm. Am avut şi aseară (duminică, n.r.) o foarte interesantă întâlnire cu protopopul catolic Ioan Roman, am discutat despre relaţia dintre religie şi artă şi a fost foarte interesant. În ceea ce priveşte participanţii, există un nucleu care se păstrează şi care predă pentru generaţia mai tânără tradiţiile picturii peisagistice din Baia Mare. Alături de ei vin nume noi din Germania, din Anglia. Urmează să mai ajungă o persoană din Miercurea Ciuc, din secuime nu prea am avut până acum. Din România, deocamdată sunt prezenţi artişti din Târgu Mureş şi mai ales din Baia Mare: Nicu Caţavei, Simion Pop, Dan Leş, Leopold Filcz şi cu mine. Atmosfera e foarte bună, oamenii vin cu plăcere, lucrează cu foarte mare pasiune şi duc vestea oraşului în patru ţări. La noi, munca se bazează pe dialog; stilurile variază de la naturalism până la abstract”, detaliază Agoston Veso.
Un mic colţ de rai
Prin tradiţie, tabăra îşi are sediul la o pitorească pensiune din Baia Sprie, deţinută de ceramistul Daniel Leş, primit şi el în grupul artiştilor invitaţi. Aici, într-un cadru de poveste, artiştii îşi găsesc mai uşor liniştea şi inspiraţia. “Eu cred că e al 15-lea an de când sunt gazda acestei tabere, de când Tabăra de Pictură Peisagistică e la noi în Baia Sprie, leagănul pictorilor băimăreni. Sunt onorat să găzduiesc aici, în ocolul meu şi pe mica mea proprietate, oaspeţi din Germania, Anglia, Ungaria – Budapesta, profesori universitari, oameni care au un cuvânt greu în ceea ce înseamnă arta Şcolii de pictură băimărene. Mă bucur să îi am în preajmă pe aceşti continuatori, pe domnul Veso, care este un filon şi un mentor foarte bun pentru pictorii care vin aici. Contribui la această atmosferă prielnică şi eu şi întreaga poezie de pe străzile astea, să vezi căsuţele astea care sunt pe cale de dispariţie, case de pe la 1700, case minereşti, case care au, ele însele, o istorie şi o poveste. Într-adevăr se creează o atmosferă de lucru. Eu lucrez în atelier, sunt şi eu implicat în grup, m-au invitat de 7 ani de zile să particip şi eu la această tabără. Sunt singurul ceramist anul acesta, în alţi ani au fost şi alţi ceramişti. Atmosfera este plăcută seara când se aprind lămpile, se critică lucrările, se povesteşte despre artă, se ţin conferinţe, se urmăresc filme, proiecţii video, e o atmosferă pentru artişti”, descrie Daniel Leş.
“Artistul nu este, în general, respectat”
Unul dintre pictorii care participă la tabără de peste 10 ani este băimăreanul Simion Pop: “În primul rând, mă atrag atmosfera de lucru şi anturajul, profesionişti de înaltă ţinută şi artişti de marcă. Este o plăcere şi o pasiune peisajul pentru mine şi aici găsesc un prilej pentru asta. Atmosfera este agreabilă ca întotdeauna, prietenoasă, stimulativă. Am fost la pictat în plein-air în Baia Mare şi aici, în zona de dincolo de deal şi în Baia Sprie. În Baia Mare am fost în zona istorică, unde am pictat peisaj citadin. Mă înţeleg bine cu artiştii străini, mai puţin în maghiară, n-am fost deloc harnic să progresez, dar ne înţelegem fie în germană, fie în engleză, fie în franceză. Am avut discuţii seara pe teme de artă, legate de rostul, de starea, de conjunctura actuală, de locul artei în societatea de azi. În ceea ce priveşte condiţia artistului, a mea personală e echilibrată, fiindcă aşa vreau eu să o fac, dar în momentul în care o conectez cu societatea, cred că sunt probleme grave care dezechilibrează. Se cunoaşte că artistul nu este, în general, respectat, dar depinde, sunt cazuri în care personalităţile au aplecare pentru artă şi pentru cultură în general. Ceilalţi ne tratează la nivelul lor de discernământ”.
“Aici e o altă viaţă”
Venită tocmai din Budapesta este graficiana Lukacs Katalin, născută în Târgu Mureş, dar care şi-a petrecut 28 de ani din viaţă în Baia Mare. “Eu fac pictură pe mătase de când m-am mutat la Budapesta, pentru că acolo am materii prime pentru arta aceasta. Înainte am lucrat grafică cu tuş şi aici în tabără obişnuiesc să fac grafică. Dar acum am adus o lucrare gata făcută şi încerc să lucrez în ulei. Este vorba despre un peisaj, dar puţin transpus. Eu, fiind elevă a lui Veso Agoston, am fost de mai multe ori aici, cred că sunt pentru a şaptea oară. Baia Mare este un oraş mic, cu tradiţii în arta plastică foarte vechi şi bune. Eu vin aproape în fiecare an aici la expoziţii şi simt că sunt în circuitul artistic. Budapesta este un oraş enorm de mare; am şi acolo cunoştinţe dar nu este o atmosferă familială ca aici; într-un loc mare lumea se pierde mai uşor. Acum am început să îmi creez şi acolo rădăcini, dar totuşi aici, dacă intri la un vernisaj, cunoşti pe toată lumea, e o altă viaţă. Am avut şi acolo, în Budapesta, expoziţii: de 17 ani trăiesc acolo”, mărturiseşte Lukacs Katalin.
