“Vin imigranţii!” este strigătul la ordinea zilei şi a nopţii în Europa. Toată lumea are păreri despre valul uriaş de oameni cu pruncii după ei, care vin pe bătrânul continent din nordul Africii şi mai ales din lumea islamică. Cei cu ştiinţa istoriei la zi spun că este a treia invazie a Europei, după cea a mongolilor prin secolul al XIII-lea şi asediul Vienei, din 1683, când s-au unit oştile creştine. Acum s-au schimbat lucrurile. În numele umanismului european, grupuri masive de africani şi islamici bântuie fără oprelişte peste frontiere, căi ferate, drumuri, ogoare, gări. Europa este în derută. De la cei mai mari până la cei mai mici au viziuni diferite în a rezolva această năvălire care nu a fost previzibilă în asemenea proporţii. Nu aud idei lucide, garantate din partea liderilor europeni. Oare Europa este capabilă a-i primi şi integra? Fenomenul se derulează sub ochii noştri. Îl privim necontenit la televizor. Cum mii de oameni aleargă după visul european. Cum spuneam, părerile sunt împărţite. Unii socotesc că se află sub presiune identitatea, cultura, ordinea socială, liniştea, stilul de viaţă european. Cum asimilarea nu este un proces rapid (uneori este imposibil), entităţile vor fi separate. Alţii, mai ales jurnaliştii englezi strigă pe prima pagină de la The Economist: „Lăsaţi-i să vină şi lăsaţi-i să câştige”! Ei fac apel la aspectul moral, amintind că europenilor le place să spună că au un nivel ridicat de compasiune. Dar se vede, scriu ei, că Europa nu este atât de primitoare. Şi-l urechează pe Viktor Orban, premierul ungar, care a afirmat că imigranţii „ameninţă supravieţuirea statului”. Europa este invitată să se uite spre Liban, stat care a primit 1,1 milioane de imigranţi sau spre Tanzania. Este amintit importantul aspect economic. Forţa de muncă europeană îmbătrâneşte şi se diminuează, iar imigranţii sunt tineri şi gata să lucreze. Mă opresc şi mă încearcă un sentiment de prudenţă. Una este să-ţi închipui pe hârtie şi alta este realitatea care se derulează sub ochii noştri. La întrebarea: cum îi poate asimila Europa mai bine pe imigranţi?, se răspunde: lăsaţi-i să lucreze!
Ai noştri lideri ce păreri au? Fostul preşedinte Băsescu declară că România ar trebui să refuze refugiaţii, deoarece nu este problema noastră. Consilierul prezidenţial Leonard Orban a anunţat că primii emigranţi pe care România s-a angajat să-i primească la cererea Uniunii Europene (1.700) vor sosi în noiembrie. Sunt şase centre de primire. Unul este la Şomcuta Mare. Regimul în aceste centre va fi unul deschis. Ce ne spune însă Omar Hayssam, de după gratii, venit dintr-o ţară sursă a exodului? Echipa sa de comunicare afirmă că „România se va confrunta cu un val de refugiaţi de peste 3.000 de persoane pe zi, în următoarele şase luni”. După aritmetica lui ar fi vorba de peste o jumătate de milion de refugiaţi. Cei mai mulţi vor veni din Siria şi Irak. Afirmaţiilor omului din puşcărie nu le dau prea mare crezare. Dar dacă poate fi aşa? Îndoiala este starea de fapt a sufletului. Cred că nu pleci de acasă numai de dragul drumului. Aici am înţelegere mare pentru ei. Dar se croşetează o sumedenie de ipoteze. Inclusiv aceea că Rusia s-ar putea afla în spatele crizei refugiaţilor. Ultima oră: există un mare proiect strategic al Uniunii Europene. Să vedem unde ne va duce el. Se va împlini visul european?