Rozavlea – capitală a ortodoxiei maramureşene

0
1418

Timp de două zile, în ajunul şi în ziua sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, Rozavlea a fost o adevărată capitală a ortodoxiei maramureşene şi sătmărene. Urmăresc fenomenul religios al Rozavlei, cu admiraţie creştină, încă din 1971, deci de 44 de ani, de când, dascăl de ţară fiind în Rogoz, am participat cu un grup de 17 colegi şi prieteni, la târnosirea actualei biserici parohiale din Rozavlea.

A fost marea sărbătoare a sosirii unui Patriarh într-o localitate, dar şi o admiraţie tinerească binefăcătoare a vederii nemijlocite a Întâistătătorului ortodoxiei româneşti. Am aflat apoi de la părintele protopop Grigore Andreica, preotul paroh din Rozavlea, cu mulţi ani în urmă, despre marea sărbătoare a hramului bisericii rozăvlenilor care se petrece an de an de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie, cu toate că hramul bisericii mari este Adormirea Maicii Domnului, 15 august, dar în această sfinţită zi creştinii ortodocşi de pe Valea Izei şi alte Văi ale Maramureşului voievodal merg în procesiune la hramul Mănăstirii Moisei şi nu ar putea lua parte la hramul de la Rozavlea. Apoi, chiar rozăvlenii ar fi lipsiţi de participarea la Mănăstirea Moisei, cu nelipsitele procesii. Aşa că sărbătoarea hramului bisericii mari din Rozavlea, ţinută de Naşterea Maicii Domnului, a devenit o sărbătoare a întregii Văi a Izei, chiar şi a Vişeului, iar credincioşii vin aici ca la hramul unei mănăstiri.

IMG_8882Târnosirea bisericii monument istoric de lemn

Anul acesta, însă, sărbătoarea hramului bisericii din Rozavlea a fost una deosebită: după 298 de ani de slujire, a fost târnosită biserica monument istoric de lemn, în care s-a slujit până în 1935, când s-a terminat biserica nouă, şi se mai slujeşte şi acum, în unele duminici şi sărbători de peste an. Noua biserică a fost ridicată pentru că cea veche devenise neîncăpătoare. Doar o treime din numărul credincioşilor care veneau la Sfintele Slujbe aveau loc în interior, restul de trei treimi stăteau în afara ei, în ploaie şi ger, pe arşiţa verii sau în timpul viscolului năpraznic, spune părintele Grigore Andreica. Cu toate că nu a fost târnosită până acum, ea a fost sfinţită prin Sfintele Liturghii, prin miile şi zecile de mii de slujbe oficiate în ea de-a lungul timpului de toţi preoţii slujitori, de rugăciunile credincioşilor, de tainele oficiate în ea,  le-a explicat credincioşilor PS dr. Justin Sigheteanul, care a oficiat Slujba de târnosire, care a fost oficiată după vaste lucrări de reabilitare. Fiind monument istoric, Sfânta Masă a fost lăsată neschimbată, nu s-a zidit una nouă, ci i s-au pus doar Documentul de Sfinţire, Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici, în acest caz moaşte ale celor 4 Sfinţi Mucenici de la Niculiţel: Zotos, Atalos, Camasos şi Filipos, şi icoanele celor patru Evanghelişti în cele patru colţuri ale Sfântului Pristol. A fost unsă cu Sfântul şi Marele Mir, după rânduiala de sfinţire a unei biserici noi, atât în exterior, cât şi în interior şi i s-a dat, pe lângă hramul tradiţional, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, şi un nou hram, Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi marele mărturisitor al ortodoxiei din Maramureş în timpul uniaţiei, biserica din Rozavlea fiind sub jurisdicţia episcopală a noului Sfânt ocrotitor.

Rozavlea – localitate străbună

Locuită, probabil, din epoci precreştine, Rozavlea, localitate din Ţara Maramureşului Voievodal, este păstrătoarea, mai mult ca în alte părţi, a  tradiţiilor şi obiceiurilor nealterate, care legitimează autenticul maramureşean de-a lungul existenţei lui. Prin fibra existenţială a localităţii au trecut vremuri grele, dar nu i-au încovoiat pe oamenii locului, care au rămas creştini autentici şi tradiţionali, luptători pentru credinţă şi dreptate.
„Comuna Rozavlea este o veche localitate din Maramureşul Istoric, scrie în Documentul de Sfinţire, făcând parte din Cnezatul de Vale al Bogdăneştilor, înainte de anul 1353,  iar după anul 1424 localitatea devine centrul domeniilor urmaşilor lui Iuga, fratele lui Bogdan, cu denumirea ,,POSSESSIO ROZALYA”. Mai târziu, va deveni Centru de Plasă a Izei. Fiind un domeniu voievodal, avea şi o mănăstire, fapt confirmat de denumiri ca ,,Şesu Mănăstirii” şi ,,Dealul Călugărului” sau chiar familii care îşi păstrează până astăzi supranumele de ,,A Călugărului”.
Rozavlea este, deci, una din cele mai vechi vetre locuite şi atestate documentar şi, sigur, una din cele mai vechi localităţi ale ţinutului, concluzie care se poate trage şi din aşezarea ei în mijlocul teritorial al Văii Izei, alegere făcută, probabil, de primii locuitori. Locuirea acestei localităţi ar putea fi chiar precreştină, dar despre aceasta doar specialiştii se pot pronunţa.

O biserică mult mai veche decât anul de atestare

IMG_8757Biserica a fost adusă în Rozavlea dintr-o altă localitate  maramureşeană şi ridicată în locul vechii biserici din lemn, distruse de tătari. Aici a fost pictată de zugravi necunoscuţi, pe pânză aplicată pe lemn, scenele biblice individuale fiind aranjate în frize, viu colorate.  Icoanele împărăteşti şi cele de pe iconostas au fost adăugate în anul 1825 de zugravul Ioan Plohod din Dragomireşti, mai scrie în Documentul de Sfinţire. Avem, aşadar, de a face cu o biserică mai veche cu câteva sute de ani decât data amplasării ei aici, 1717. Celei vechi i-au dat foc tătarii şi atunci trebuia urgent o altă biserică de parohie, neputând satul sta fără biserică timp de câţiva ani, până lemnul pentru una nouă avea să se usuce, aşa că au adus o biserică construită deja în alt sat. Poate fi cea mai veche biserică de lemn din Maramureşul Voievodal sau una dintre cele mai vechi, dacă facem referire la cele construite în secolul al XIV-lea, cum este cea din Ieud Deal. Înălţimea zidurilor şi uşilor contrazic întrucâtva această presupunere. Asta doar Dumnezeu ştie, noi nu vom şti, poate, niciodată sau descoperirea va fi făcută la momentul rânduit. Biserica monument istoric din lemn din Rozavlea, de categoria A, face parte, de foarte mulţi ani, din Patrimoniul Cultural Naţional şi este o mândrie a bisericilor de lemn din Maramureşul voievozilor.

Ample lucrări de restaurare

Credincioşenia şi pioşenia rozăvlenilor faţă de toate cele sfinte nu poate fi pusă la îndoială de nici un fel. O dovadă este faptul că, deşi din 1935 ei au o biserică mare, o adevărată catedrală, de-a dreptul impunătoare, până după revoluţie, când au început să se construiască şi alte biserici monumentale, creştinii din Rozavlea nu au uitat de biserica lor veche şi au îngrijit-o mereu, nu ca atâtea şi atâtea biserici de pe cuprinsul Eparhiei, unde monumente de acest fel, la fel de importante, au fost lăsate spre distrugere în anii ce au urmat construirii bisericilor noi. Exemplele sunt nenumărate. Spre lauda lor, rozăvlenii au avut grijă de valoarea de mare preţ ce o aveau în centrul satului.
Astfel, din datele existente la Parohie, în secolul trecut, în anii 1960 şi 1980, doar prin jertfa şi donaţia credincioşilor, cu meşteri locali, s-a înlocuit şindrila, s-a construit, în stil maramureşean, poarta masivă din lemn de stejar, troiţa, s-au refăcut gardurile, iar  în anul 2009 s-a înlocuit complet acoperişul bisericii şi al clopotniţei. Şi ultima lucrare de conservare exterioară s-a făcut prin contribuţia satului, fiind executată de firma Rustic Construct SRL, condusă şi administrată de Cornel Cuşner.
Lucrări de foarte mare importanţă au fost executate între anii 2010-2015 la pictură, care a fost curăţată şi conservată, ca urmare a afectării ei de fumul, în cei aproape 300 de ani, dar şi de unele infiltrări de apă. S-au străduit în această lucrare pictorii restauratori, specialişti în restaurarea vechilor picturi, din echipa firmei SC Danart SRL din Bucureşti, conduşi de Dana Postolache. Faţă de multe alte biserici, unde pictura a fost compromisă şi s-a impus repictarea, aici pictura a fost redată publicului în forma ei originală.
Alte lucrări au fost făcute între 2013-2015 prin proiectul european „Circuitul bisericilor de lemn” derulat de Consiliul Judeţean Maramureş, prin care s-a împrejmuit complet cu gard de piatră şi lemn, s-au construit alei pietonale, parcare auto, un centru turistic de informare şi primire, a fost realizat iluminatul pe timp de noapte, executant fiind firma Tehnocer din Caransebeş.

Parastasul de pomenire şi cinstirea înaintaşilor

IMG_5592Un lucru care m-a impresionat la biserica monument din Rozavlea a fost afişarea în Sfântul Altar a listei cu toţi preoţii care au slujit aici şi al căror nume se cunoaşte. Este şi aceasta o formă de respect şi de cinstire a înaintaşilor slujitori la Sfântul Altar: Popa Simeon (1745), Popa Timotei (1754), Popa Vasile (1774), Popa Vasile – protopop (1783-1785), Vasiliu Pop (1789-1805), Ioan Pop (1805-1820), Grigore Roşca – protopop (1820-1858), Ştefan Opriş (1858-1875), Ambroziu Sztas (1860-1875), fiind 2 preoţi în aceeaşi perioadă, Timiteu Mihalca (1873-1875), Mihail Iurca – protopop (1876-1889), Ioan Ivaşco – protopop (1889-1918), Emil Fucec (1919-1931), Lazăr Sângeorzan (1932-1942), în timpul căruia s-a construit în roşu biserica nouă), Gheorghe Petrovan – protopop (1942-1954), Romulus Bondor (1955-1959), Dr. Vasile Ţiplea – protopop (1959-1975), Grigore Andreica – protopop (1976 până în prezent).
În perioada menţionată, Rozavlea a dat Bisericii Ortodoxe 7 protopopi şi un episcop, în persoana PS Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, născut în Rozavlea şi crescut aici până la vârsta de 14 ani, când a luat calea mănăstirii.
Pentru întemeietorii, ctitorii, preoţii slujitori, epitropii, consilierii, drept credincioşii creştini care au trăit, s-au rugat, s-au botezat şi s-au închinat în această sfântă biserică şi a tuturor celor dintr-un neam şi dintr-o seminţie cu ei, care locuiesc în cimitirul sfântului lăcaş întru nădejdea Învierii şi a Vieţii de Veci, şi a tuturor celor care s-a făcut pomenirea, PS Dr. Justin Sigheteanul şi numerosul soborul de preoţi şi diaconi prezent la Sfânta Slujbă a târnosirii au săvârşit, în faţa bisericii, pentru a putea participa marea mulţime de credincioşi prezenţi luni seara, în ajunul praznicului împărătesc al Naşterii Maicii Domnului, Slujba Parastasului.

Oaspeţi din Iordania

Un grup de 10 tineri din Iordania, în frunte cu Episcopul Quais de Orzerun, Asistentul Preafericitului Părinte Patriarh Ioan al Antiohiei, care au participat la Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi de la Cluj-Napoca, s-a oprit pentru câteva clipe la Rozavlea, în drum spre Bucureşti, pentru a-l saluta pe părintele protopop Andrei. Părintele Episcop le-a prezentat tinerilor minunatul port maramureşean, pe care l-au fotografiat pentru a arăta în ţara lor ce lucruri frumoase avem. Preasfinţitul Quais a binecuvântat pe maramureşeni: „Să fiţi binecuvântaţi şi să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere în credinţă!” Despre Bârsana a spus că este o minune dumnezeiască. Întrebat despre situaţia din Orient, a spus doar atât: „Este o situaţie dificilă. Rugaţi-vă pentru noi!” Şi am înţeles din aceste cuvinte că ortodoxia acolo se păstrează cu preţul vieţii.

Biserică vizitată de trei patriarhi

Biserica din Rozavlea nu numai că a fost târnosită de un Patriarh, veşnicul de pomenire Justinian Marina, ci a fost şi vizitată de încă doi patriarhi: veşnicii de pomenire Patriarh Teoctist al României, precum şi Patriarhul Apostolic al Alexandriei şi al întregii Africi, Petros al VII-lea, cu ocazia vizitei pe care a întreprins-o în România, unde a rămas uimit de puterea credinţei maramureşenilor, de bisericile care se înalţă şi de mănăstirile pe care le avem.
Binecuvântări arhiereşti primesc credincioşii ortodocşi din Rozavlea la fiecare hram, pentru că, după cum a spus PS Justin Sigheteanul, din 1973 încoace, de sărbătoarea hramului, în Rozavlea, se oficiază Sfânta Liturghie Arhierească, iar hramul din acest an nu a făcut excepţie.

Învăţături din cuvinte de învăţătură

IMG_9213De două cuvinte de învăţătură au avut parte credincioşii din Rozavlea şi din parohiile învecinate, care s-au rugat şi la Slujba de Târnosire, alături de preoţii în genunchi, luni seara, în ajunul hramului, când PS Justin Sigheteanul le-a vorbit credincioşilor despre cei trei patriarhi care au vizitat Rozavlea, în special despre Patriarhul Justinian Marina, care a oficiat Slujba de târnosire şi care, prin strategia adoptată de supravieţuire a Bisericii Ortodoxe Române, a făcut ca anii ’90 să găsească în România un popor creştin, ceea ce reprezintă o adevărată minune dumnezeiască. Patriarhul Justinian a lăsat în această biserică rânduiala hramului, cu oficierea Paraclisului Maicii Domnului, a Sfântului Maslu şi a altor rugăciuni ca la mănăstiri, fapt ce atrage profesii de pe Valea Izei, Valea Vişeului şi pelerini până şi din zona Năsăudului. Apoi, le-a vorbit credincioşilor despre pericolele care se abat în aceste zile asupra Bisericii lui Hristos, când creştinismul din Europa şi din întreaga lume este ameninţat, iar creştinii adevăraţi din Asia şi Africa îl apără cu preţul vieţii, la propriu.
În ziua hramului, PS Justin Sigheteanul şi-a concentrat cuvântul de învăţătură înspre viaţa plină de sfinţenie a Maicii Domnului, Ocrotitoarea şi Rugătoarea pentru noi, Mijlocitoarea rugăciunilor noastre înaintea Fiului Său, Domnul nostru şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

***
După Sfânta Liturghie au fost oferite Gramata Episcopală preotului paroh Grigore Andreica, slujitor de 41 de ani în această parohie şi protopop al Vişeului timp de 20 de ani, ca semn de aleasă preţuire şi cinstire pentru restaurarea bisericii monument istoric, şi diplome de vrednicie Corului Parohial, Consiliului Parohial, Comitetului de Femei, primarului Vasile Mârza, restauratorului Cornel Cuşner, Danei Postolache şi altor binefăcători.
La Sfânta Liturghie a asistat şi prefectul judeţului, Anton Rohian.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.