Românul îngrijorat

0
520

Despre morţi să vorbim doar de bine, însă mereu lucrurile trebuie puse în ordinea firească, respectîndu-i pe cei plecaţi în lumea cealaltă, dar şi pe cei rămaşi. Corneliu Vadim Tudor a fost ales de milioane de alegători români să le reprezinte interesele în Parlamentul ţării şi acest fapt este edificator. CVT a ocupat un loc important în istoria recentă şi merită să-i înţelegem rolul.
Privind acum, de la distanţa temporală de 25 de ani, de cînd ziaristul CV Tudor a devenit politician, ne dăm seama că era nevoie de o forţă politică de extremă stînga care să reacţioneze la accesele de românofobie ale maghiarilor. Au fost vremuri postrevoluţionare tulburi, în care societatea noastră nu-şi putea controla tendinţele iraţionale. Acum, opinia publică a devenit mai lucidă, cel puţin aşa sperăm, şi îşi dă seama că în istorie, după cîte ştim din manuale, extremismul n-a reprezentat niciodată o soluţie favorabilă pentru oameni, extremismul de stînga la fel ca cel de dreapta au produs mereu durere şi au de/generat în războaie sau revoluţii sîngeroase, din care promotorii politicilor radicale au ieşit rău, fiind excluşi din galeria personalităţilor pozitive ale lumii.
Este adevărat că politica seamănă cu un război în care ai dreptul să foloseşti orice armă retorică, orice procedeu de persuasiune, orice capcană discursivă. Totul însă are o limită dată de prevederile Codului penal. CV Tudor va rămîne în literatură ca un oarecare poet, cum a rămas şi Adrian Păunescu, însă în politică a avut izbînzi. Era greu de crezut că între noi existau atît de mulţi oameni care susţin ideile exprimate de revista România Mare. Şi totuşi, s-a dovedit că alegătorii erau îngrijoraţi, se temeau de viitor, iar această spaimă pentru perspec­tiva ţării, ce include şi destinul personal, şi-au exprimat-o votînd un partid acuzator. Imediat după anul 1990, România a fost în dificultate, iar purtătorul acestui stindard de pericol iminent a fost Vadim Tudor. Atunci a atins apogeul, timp de zece ani a avut mare succes şi în 2000 a ajuns în turul al II-lea la prezidenţiale, alături de Ion Iliescu.
După intrarea în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană, CV Tudor şi-a pierdut mulţi adepţi, oamenii şi-au liniştit temerile şi îngrijorările privind viitorul naţiei şi al lor personal, graniţele s-au deschis spre Occident, alte teme îi preocupau, decît supravieţuirea statului român. Au înţeles, au devenit mai înţelepţi, nu au mai muşcat din ţintele politice xenofobe. Cariera politică a lui CVT se încheiase, partidul său a intrat în aşteptare, pînă la apariţia unui alt subiect care să stîrnească marea îngrijorare a românilor.
CV Tudor a plecat împăcat că şi-a îndeplinit rolul dat de alegătorii care i-au împărtăşit grija şi uneori ura faţă de străinii care nu ne respectă. Mereu va fi aici o linie între respect şi ură. Partidul România Mare a fost votat la un moment dat de unul din cinci români. Ce mister este aici, de vreme ce noi nu ne putem convinge nici nevasta să ne voteze ca şef de scară?! Corneliu Vadim Tudor a fost îngropat creştineşte, Dumnezeu să îl ierte şi noi să alegem calea respectului faţă de oameni.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.