Sentimentul unui timp obosit

0
556

Am un sentiment de tărăgănare a politicii româneşti actuale. Senzaţia aceasta este dată de bâlbâiala în luarea unor decizii cerute de evenimentele care se succed cu mare repeziciune. Pe acest fond se fac promisiuni care nu au orizont. Dar caută să stârnească interesul popular. Premierul nostru a obosit să promită măriri spectaculoase de salarii. Pentru medici, pentru profesori şi funcţionari publici. Se baza pe creşterea economică. Când economiştii au pus să cearnă realitatea, au comentat la rece afirmaţiile lui Ponta. Orice om cu minimă informaţie îşi dă seama, mai bine zis, se întreabă: de unde atâţia bani? Parcă văd că acelaşi om care încurcă iţele realităţii ne va spune, nu peste multă vreme, că seceta a făcut ravagii în agricultură, că au intervenit imprevizibile evenimente externe. Ne va pune în faţă situaţia din Ucraina, valul de refugiaţi, dar şi scăderea burselor asiatice. Premierul Ponta a repetat în faţa naţiunii: “Eu sunt singurul care vă dau. Dau şi profesorilor, dau şi medicilor, dau tuturor”. Darul acesta, deocamdată fără contur, seamănă cu cel al grecilor. Se vede că democraţia nu a inventat alte pârghii de câştigare a popularităţii decât, mai ales, promisiunea. Să nu zic minciuna, care, pentru câştigarea puterii, este admisă ca agent electoral. Mulţi ne dăm seama că sună a gol, dar acceptăm amăgirea. Cine citeşte printre luările de poziţii şi-a putut da seama că interimarul pesedist Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea, generalul de la UNPR, încearcă să îmblânzească pornirile premierului. Cei doi s-au distanţat serios de Ponta, el fiind acum prietenul de altădată. Cu plecările şi venirile mai secrete ale lui Ponta, generalul Gabriel Oprea parcă a fost conducător de ţară. Că de guvern a fost. S-a arătat, în numele interesului naţional, alături de preşedintele Iohannis. Va începe sesiunea de toamnă a protestelor. Ceva mişcări deja s-au văzut. Destul de asudat, PNL doreşte, în vorbe deocamdată, o nouă configuraţie parlamentară în această toamnă. După cât mă pricep în a descifra realitatea, dorinţa liberală este mai greu de realizat. Deoarece, deocamdată, Alina Gorghiu (fragilă şi neconvingătoare) şi Vasile Blaga (destul de apatic) nu au putere de convingere pentru UNPR şi UDMR. Dacă nu cumva generalul are vreo armă politică ascunsă. Pică PSD-ul, atunci pleacă dincolo. Mai este ceva cu generalul Oprea. Cei interesaţi să vadă cum şi-a întărit partidul îi caută nod în papură. Liviu Dragnea a cerut o evaluare a miniştrilor din Guvernul lui Ponta în calitate de lider politic. S-ar putea să vizeze o schimbare a celor apropiaţi lui Ponta? Care se vede că este suficient de izolat. Dragnea a început să schimbe, pe tăcute, şefi de filiale, apropiaţi lui Ponta. Se lucrează la schimbarea peisajului, cu zgâlţâirea guvernului, din interiorul majorităţii parlamentare. Pe de altă parte, justiţia este activă. Cred, ca doamna Tia Şerbănescu, că ea, făcându-şi bine treaba, contribuie la schimbarea vechii garnituri cu alta proaspătă. Şi în politică, şi în afaceri, şi în administraţie. Parcă o voce din umbră ar spune: “Gata, v-aţi umplut cămara. Alţii la rând”. Să nu fie ca vechii plecaţi. Operaţiunea este greoaie. Dar se vede că principiul schimbării în politică parcă ar avea rădăcina în înţelesul unui cântec din Maramureş: “Care frunză pică jos/ Nu mai urcă unde-o fost”. Bine ar fi să fie aşa. Am beneficia de o primenire a lumii în care trăim. Dragul nostru premier ne-a făcut cam unici în lumea civilizată, deoarece a fost trimis în judecată pentru corupţie. Cam multe tinichele zornăie în biografia sa. De la plagiat, evaziune fiscală, la un scandal inutil cu ungurii. Greu să mai pui preţ chiar pe speranţă. Şi totuşi viaţa merge înainte. Se vede că nu suntem indiferenţi cum merge. Am sentimentul unui timp obosit.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.