PELERINAJUL BUCURIEI PENTRU MINTE, OCHI ŞI SUFLET, ÎN CETATEA ETERNĂ

0
455

Pelerinajul este o constantă a umanităţii. El are motivaţii şi semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi înţeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze şi să venereze lucrurile sfinte biblice, monumentele martirilor, moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni, locuri unde trăiesc mari duhovnici, biserici şi mănăstiri importante. În pelerinaj, Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se întâlnesc în mod spontan şi misterios … Pelerinajul religios este o căutare în lumea pământească a ceea ce nu este din lumea aceasta: „Împărăţia lui Dumnezeu” (Preot Milan Bălan)

Aşadar pornim la drum într-un pelerinaj al bucuriei pe durata a zece zile în bătrâna Europă, însoţiţi de părintele nostru spiritual, preotul Milan Bălan, slujitorul Bisericii „Sfinţii 12 Apostoli” din Baia Mare, loc de unde, după rugăciunile de călătorie, ne îmbarcăm într-un modern autocar şi ne îndreptăm spre Ungaria. După ce părăsim ţara prin vama Petea şi străbatem pusta ungară, ajungem la Budapesta, numită şi „Perla Dunării”. Trecem pe lângă Piaţa Eroi­lor cu monumentul Millenium înconjurat de statuile unor figuri reprezentative din istoria ţării vecine, între care şi regii Ştefan I şi Matei Corvin, pe lângă Opera de Stat, Biserica Sf. Istvan, impresionantă construcţie barocă, peste Podul Elisabeta, clădirea Parlamentului, Casa Expoziţională, Sinagoga şi înţelegem de ce Budapesta este apreciată ca una din frumoasele capitale ale Europei.
Ne continuăm călătoria şi ajungem la Viena, capitala federală a Austriei situată în nord – estul ţării, la poalele dealurilor subalpine Wienerwald (Pădurea Vieneză) pe canalul Do­nau, o ramificaţie secundară a Dunării. Vizităm Piaţa Maria Terezia, unde se află Muzeul de Istorie a Artei, care şi-a deschis porţile în 1891 şi Muzeul de Istorie Naturală, deschis în 1889, cuprinzând colecţii de istorie naturală, geologie şi arheologie. Tot aici se află şi statuia împărătesei Maria Terezia (1717-1780), operă a sculptorului german Kaspar von Zumbusch, care a creat acest monument în 1888, înfăţişând-o pe împărăteasă pe tron, înconjurată de miniştrii şi sfetnici, dar şi de compozitori precum Mozart.
Ne continuăm turul pietonal şi ajungem la Palatul Hofburg, cu o faţadă în for­mă de semilună care se deschide spre Piaţa Eroilor, dominată de un monument ecvestru al prinţului Eugen de Savoia, unul dintre cei mai mari generali de istorie. Ne îndreptăm paşii spre Catedrala Sf. Ştefan, unde ne rugăm aducând slavă lui Dumnezeu. Vienezii au o pasiune profundă pentru lumea magică a muzicii Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Brahms, Strauss, Mahler, toţi trăind în Viena. La ceas de seară, în drum spre cazare, admirăm oraşul cu frumuseţile sale, de această dată cu autocarul prin Ringul vienez.
Dimineaţa, după micul dejun, ne îmbarcăm, ne rostim rugăciunile şi ne îndreptăm spre Salzburg. În drum pe partea dreaptă, la 80 km de Linz, apare o clădire măreaţă, Abaţia Melk. Fondată în 1089, când Leopold II Margrave al Austriei a oferit unul dintre castelele sale călugărilor benedictini din Abaţia Lambah. Clădirea abaţiei benedictine de azi a fost construită între 1702 şi 1736, în stil baroc de către arhitectul austriac Jakab Prandtaner. În timpul împăratului Iosif al II – lea când multe abaţii şi mănăstiri au fost secularizate, apogeul fiind între 1780 şi 1790, abaţia a scăpat neatinsă. A supravieţuit războaielor napoleoniene şi anilor sumbrii ai anexării Austriei de către cel de al III-lea Reich (1938). Printre musafirii care au fost primiţi aici se numără împărăteasa Maria Terezia, Papa Pius al VI-lea şi Napoleon.
La ora amiezii ajungem la Salzburg, unde printr-un tur pietonal vizităm oraşul, frumoasele grădini Mirabell, un exemplu de peisaj baroc, amenajate în 1690, deschise publicului larg de către împăratul Franz Ioseph I în 1854. Vizităm Domul, catedrală barocă din secolul XVII, dedicată Sf. Rupert. Construcţia s-a terminat în 1628. Vizităm casa în care s-a născut Mozart în 27 ianuarie 1756 (a murit în 5 decembrie 1791) la Viena). Provenea dintr-o familie de muzicieni, a fost un copil minune, ca instrumentist şi dirijor, a compus o vastă operă, cuprinzând capodopere de toate genurile: „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Gioavanni”, „Don Juan”, „Flautul Fermecat”, 41 de simfonii, 28 de concerte şi alte sute de lucrări instrumentale şi camerale. Palatul Mirabell este gazda Primăriei din Salsburg, cu sala de marmură care a fost salon de bal, sala de concerte pentru Leopold Mozart şi copiii săi Wolfgang şi Nannerl.
A treia zi a pelerinajului nostru ne găseşte în Verona. Originile Veronei sunt legate de Imperiul Roman. Verona se află de-a lungul râului Adige şi este un important centru cultural, comparat adesea cu Florenţa în perioada Renaşterii. În oraş se află numeroase repere istorice, cel mai renumit fiind Arena, un amfiteatru roman, al treilea ca mărime după Colosseum şi Capus de lângă Neapole.
Grandoarea oraşului se datorează domniei demne de laudă a marii Case Scaligeri şi a unor membri ai acesteia, familia Della Scala care a condus oraşul între 1262 şi 1387. Din păcate, doar câteva clădiri din perioada Scaligeri au supravieţuit cutremurului din 1383. Verona a devenit renumită în întreaga lume datorită lui William Shakespeare. Deşi dramaturgul englez nu a vizitat niciodată oraşul, el s-a familiarizat cu trăsăturile şi topografia acestuia. Datorită lui, alte 27 de localităţi din întreaga lume (Australia, Canada, SUA) se numesc Verona.
Romeo şi Julieta sunt personaje legendare preluate de Shakespeare în tragedia cu acelaşi nume (1595). La Verona, în pofida urii care le separă, familiile Capulet şi Montegue, cei doi tineri se iubesc, se căsătoresc în taină dar fatalitatea face să moară amândoi. Piesa lui Shakespeare a inspirat nenumăraţi artişti: Berlioz a compus o simfonie dramatică (1839); Gounod o operă (1867), Prokofiev o partitură de balet (1938), etc.
E sfânta zi de duminică, ne rugăm, cântăm, aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Părintele Milan Bălan, după citirea Sfintei Evanghelii, în cuvântul de învăţătură ne vorbeşte despre importanţa crucii în viaţa noastră. Suntem în Florenţa şi vizităm Biserica Sfânta Cruce. Fascinanta bazilică a Florenţei, cu altarul decorat de Giotto, este şi locul de îngropăciune a 270 dintre cei mai de seamă locuitori ai oraşului. Construcţia, începută în 1294, este o capodoperă a artei gotice, fiind construită conform unui plan ce reproduce o cruce egipteană. Bazilica Sf. Cruce a fost comandată de către călugării franciscani, s-a dorit ca ea să rivalizeze cu Santa Maria Novella, biserica mamă a călugărilor dominicani. Bogaţii Florenţei au considerat că actul de donaţie implică o dovadă de smerenie, o mare onoare să fie îngropaţi laolaltă cu călugării franciscani. Splen­doarea sarcofagelor care te întâmpină odată ce pătrunzi în superbul interior al bazilicii – monumentul funerar al lui Michelangelo, realizat de Giorgio Vasari în 1570, alături se află cenotaful lui Dante (poetul este înmormântat la Ravena, unde a murit în exil în 1321), la mică distanţă se află amvonul (1472 – 1476) realizat de Benedeto da Maiano, apoi sarcofagul lui Machiavelli (1787), cavoul lui Gioacchino Rossini (1792 – 1868), iar pe latura de nord a bisericii se află cavoul lui Galileo Galilei (1737), situat în apropiere de ieşirea din biserica vis-a-vis de mormântul lui Michelangelo. Florenţa abundă în opere de artă şi capodopere arhitectonice, un adevărat oraş al Renaşterii ale cărui străzi şi galerii sunt pline cu picturi şi sculpturi, ce aparţin celei mai înfloritoare perioade artistice ale omenirii. (Va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.