Cu Dragnea înainte marş!

0
493

Nu trebuie numărate voturile pe care le-a primit Liviu Dragnea la scrutinul intern de duminică, toate sînt „pentru” ca el să fie ales preşedinte al Partidului Social Democrat la următorul congres ce va avea loc în curînd. Legea ar trebui să prevadă organizarea alegerilor în interiorul partidelor politice, pentru a le democratiza cu adevărat. Pasul făcut ar fi fost important dacă Liviu Dragnea ar fi avut măcar un contracandidat. Cursa sa solitară seamănă mai degrabă cu un deficit de democraţie şi o lipsă acută de cadre pregătite. Congresul ce urmează va fi la fel, un marş triumfalist şi retoric, ceea ce nu va atrage încrederea electoratului.
Liviu Dragnea se vede încărcat cu toată responsabilitatea pentru acest partid. Ascensiunea sa politică fără contracandidaţi derutează opinia publică. PSD încearcă să iasă în evidenţă prin coeziune, ori într-un partid unanimitatea este periculoasă şi riscă să se transforme în dictatul unui grup restrîns de oameni. Multiplicată şi la nivelul celorlalte partide, această politică decisă în spatele uşilor închise, de către cîţiva aleşi, este o frînă puternică a democraţiei în statul de drept..
Imaginea lui Liviu Dragnea s-a înrăutăţit după ce a făcut public proiectul de lege privind „defăimarea socială”, ce îi pedepseşte pe cei prea slobozi la pix cu amenzi. Pentru ziarişti, ar fi o grijă în plus, deoarece proiectul reincriminează insulta, calomnia, jignirea, defăimarea. Este adevărat că ziarele în mare parte sînt partinice, adică reflectă opinii pro domo, însă nu este şi cazul nostru. Dacă nu este de acord cu o decizie politică, ziaristul independent va aduce argumente în sprijinul opiniei sale, dar acestea ar putea fi interpretate ca „defăimare socială”. Dacă spui că un om politic a votat o lege proastă (rea, inutilă, păguboasă, nedemocratică, neeuropeană, nepopulară…), aceste cuvinte pot fi socotite „defăimare socială”. S-ar ajunge să plăteşti mii de lei sau mii de euro, pentru că ai scris în ziar „înşelăciune”, cuvînt ce apare în codul penal, în loc de un cuvînt benign, cum ar fi păcălire. Presa este pusă astfel la colţ, balanţa dintre dreptul la propria imagine şi dreptul la liberă exprimare fiind înclinată de Dragnea în favoarea dreptului la propria imagine.
Contează că există presă liberă, în care oamenii au dreptul să acuze autorităţile, primarii, prefecţii, miniştrii, poliţiştii, jandarmii, doctorii, profesorii, funcţionarii publici, patronii, pentru greşelile lor. Presa este un mijloc de detensionare a relaţiilor încordate din societate. În loc să fie un proces în instanţa judecătorească, mai de folos este pentru toată lumea un articol critic, în care a patra putere în stat îşi face rolul de cîine de pază al democraţiei. Dacă un politician şi-a ridicat o casă uriaşă, de prost gust, şi scriem un articol ironic, am putea fi pasibili de o amendă. Autorul unei cărţi slabe ar putea să ne dea de asemenea în judecată.
Dacă legea Dragnea ar ajunge să fie aplicată, nu am mai putea face critici la adresa vreunei persoane, instituţii sau organizaţii. „Gura lumii” ar trebui să dispară, notele acide, foto-critica, pamfletele, epigramele, prozele satirice, caricaturile…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.