Oraşul de noapte

0
340

Baia Mare concurează cu unsprezece oraşe din România pentru a primi titlul de capitală culturală europeană în anul 2021, ceea ce ar atrage fonduri mari de la bugetele de stat pentru renovarea instituţiilor de cultură şi pentru reactivarea vieţii culturale a municipiului reşedinţă de judeţ. Şansele sînt bune, sloganul Cultura Ospitalităţii este inspirat, iar dacă şansa ne va ocoli nu vom fi foarte trişti, deoarece o strategie de deschidere a culturii locale spre Europa civilizată era necesară, fiind cerută de consumatorii de cultură.
Dezvoltarea urbei se face pas cu pas, însă doar motorul economic poate aduce civilizaţia şi eventual prosperitatea pentru oameni şi pentru comunitate. Aici avem aşteptări nerealizate, căci marele capital străin ocoleşte industria. Întreprinderile privatizate au dispărut total (Phoenix, Romplumb, Maratex, Faimar, IMRAUT, IMMUM, plus întregul minerit) şi nu mai funcţionează nici o veche industrie importantă, dacă facem excepţie de prelucrarea lemnului – a profitat de materia primă ieftină şi de supraoferta de materie primă fiscalizată şi nefiscalizată. După 25 de ani, pare de necrezut că întreprinderi cu mii de salariaţi au fost închise prin lichidare. Lipsa investitorilor capitalişti a lăsat loc afaceriştilor mici, autohtoni, care au ocupat serviciile. Comerţul a explodat, au apărut mii de magazinaşe, pe lîngă uriaşele market-uri. Plecînd de la zero, dezvoltarea capitalismului băimărean este remarcabilă, modernizarea urbană a beneficiat de fonduri importante, iar creşterea nivelului de trai şi a calităţii locuirii au urmat ca efect aşteptat. Toate aceste trei elemente interferează şi dau imaginea unui oraş în creştere.
Vorbind despre cultura din Baia Mare, ne gîndim la creatori şi la instituţiile publice. Creaţiile şi evenimentele artistice organizate menţin un nivel intelectual ridicat în acest oraş, chiar dacă adesea sînt susceptibile de provincialism. Dacă Baia Mare va primi titlul de capitală culturală europeană, efervescenţa postmodernă va fecunda şi piaţa locală. Probabil, vor fi alocate fonduri pentru reintroducerea în circuitul activ a clădirilor de cultură abandonate. Oamenii de artă vor intra în viaţa noastră şi va trebui să ţinem seama de ei.
Dar cultură înseamnă nu doar spectacole cu vedete şi personalităţi marcante. Un oraş tînăr ca spirit alege şi îşi creează singur evenimente şi diversitate care să atragă categorii de public pînă acum pasive. Trebuie să fie acoperit astfel timpul liber al orăşenilor de toate orientările. Viaţa de zi a comunităţii este completată cu cea de seară şi de noapte, cînd consumatorii de cultură ies să se distreze, după cum le este structura şi forma. Rupători de oraş la „păcănele”, manelişti ahtiaţi după lanţuri de aur, dansatori în cluburi cu 100 de decibeli şi 7 lei berea de 300 ml, rockeri cu pielea tatuată, pictori şi scriitori pe pereţi, poeţi cu narghileaua plină de tutun aromat, artişti plastici de trift shop, importatori de trenduri şi bid book-uri culturale, băutori de Jägermeister şi absint, recitatori în fast food, cluburi de noapte cu artiste în streaptise, maeştri în body building, saloane de tatuaj, săli de bowling şi terase cu pizza şi shaorma cu de toate, oraşul îi cuprinde pe cetăţenii săi, supra şi subterani, elitişti şi underground. Pentru noi toţi, orizontul speranţei este anul 2021.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.