25 octombrie – Ziua Armatei Române

0
489

În urmă cu 56 de ani, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, s-a decis ca ziua de 25 octombrie să fie declarată şi aniversată ca „Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române”. Data de 25 octombrie a fost oficializată ca simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc şi s-a impus mentalului colectiv naţional, închipuindu-se în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata, şi pe cei care au fost, şi pe cei care sunt în slujba ei.
25 octombrie 1944 nu ar fi fost posibil fără actul istoric de la 23 august 1944 când, pe punctul de a fi distrusă din temelii de către Armata Roşie, România a luat curajoasa şi dificila decizie de a se desprinde de aliaţii germani şi de a se alătura trupelor coaliţiei naţiunilor unite. Decizia a fost cu atât mai grea cu cât nici aliaţii „înconjurători” nu erau mai puţin slavi – polonezii, sârbii sau bulgarii stând cu toţii cu „ochii şi urechile ciulite către Moscova”. Iar perspectiva alierii cu vechiul opozant răsăritean nu era mai fastă! Finalmente, oricât de legitimă ar fi fost intrarea în război împotriva Uniunii Sovietice pentru recuperarea Basarabiei, România a trebuit să renunţe, atunci, în 1944, la acest deziderat şi să se gândească le existenţa pe viitor a ţării, a naţiunii române! Perspectivele nu sunau deloc fericit pentru statul român: abandonată de o politică americană îndreptată mai ales către Pacific şi „vândută” de o Anglie care şi-a confirmat statutul ei de „perfid Albion” şi de o Franţă care nu dorea alt­ceva decât prezervarea, pe final, a micului ei imperiu, România a trebuit să renunţe la mândrie şi să accepte „cizma sovieticilor”.
25 octombrie 1944 a fost încununarea unor eforturi dramatice ale Armatei Române, puse să elibereze Transilvania în mai puţin de două luni, este ziua „eliberării ultimei brazde de pământ românesc”. Ofensiva pentru eliberarea părţii de nord-vest a României, începută la 9 octombrie 1944 a fost inclusă în operaţia ofensivă „Debreţin”, planificată şi condusă de Înaltul Comandament Militar Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse în data de 25 octombrie 1944, când au fost eliberate localităţile Carei şi Satu Mare.
Pentru eliberarea oraşului Carei a fost concepută o mare manevră de învăluire cu patru divizii din Corpul 6 Armată, care urma să nimicească inamicul din zona oraşului, în timp ce Corpul 2 Armată împreună cu Divizia 11 Infanterie aveau să atace de la sud rezistenţa inamicului din Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie 1944, iar în dimineaţa zilei următoare a fost eliberat ultimul oraş românesc de la graniţa de vest. Semnificaţia victoriei este dată de eliberarea teritoriului naţional ocupat temporar în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Acelaşi Înalt Comandament Militar Sovietic a ordonat anterior operaţiei ofensive „Debreţin”, împotriva oricăror considerente de gîndire strategică şi ignorând toate regulile tactice militare de ducere a războiului, angajarea bătăliei de la Oarba de Mureş, care a devenit unul din cele mai tragice momente din istoria celui de-al Doilea Război Mondial, un adevărat „Katin” pentru Armata Română. Două divizii au fost masate sub tirul inamic pe un front de numai 400 de metri! Ordinul criminal de a ataca frontal şi fără sprijin de artilerie şi aviaţie Dealul Sângiorgiu din zona Iernut a fost dat de generalul SERGHEI G. TROFIMENKO, comandantul Armatei 27 Sovietică şi care subordona Armata a 4-a Română. În luptele pentru cucerirea poziţiilor germane de pe deal, puternic organizate genistic, au căzut, în perioada 17.09-06.10.1944, peste 11.000 de militari români din Diviziile 9 şi 11 Infanterie.
Victoria asupra trupelor germane şi horthyste de pe teritoriul românesc a venit câştigat prin contribuţia celor 525.702 militari români, începând cu 23 august 1944. Dintre aceştia au fost declaraţi morţi, răniţi sau dispăruţi în lupte, un număr de 58.833 de ostaşi. Numărul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de militari.
Ziua Armatei Române este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului român, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială.
Cu un efectiv de 538.536 de luptători, dintre care s-au săvârşit peste 169.822 de eroi, Armata Română care a parcurs peste 1.700 km de la Marea Neagră până în cadilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 kmp de sub ocupaţia străină (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), a traversat prin lupte circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3.821 localităţi, din care 53 de mari oraşe. Ostaşii români au provocat ina­micului pierderi echivalând cu 15 divizii.
Col. (r) Ioan BOTA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.