Capitalizarea ţăranilor

0
548

Liberalizarea pieţei agricole, a vînzării/cumpărării terenurilor, produselor şi animalelor îi defavorizează pe gospodarii şi micii fermieri care produc în sistem extensiv, tradiţional, concurenţa cu produsele din agricultura intensivă fiind incorectă. Ţăranii trec peste acest impediment concurenţial şi aleg calea agriculturii capitaliste, fără teamă de muncă. Vrem nu vrem, devin pas cu pas fermieri capitalişti, iar statul îi ajută în acest efort al lor. De pierdut avem noi, consumatorii!
Bugetul public subvenţionează puternic agricultura, cel puţin pînă în 2020. Pe plan european, se aplică politica agricolă comună PAC, efectele căreia se văd. Gospodăriile ţărăneşti dispar şi în locul lor apar tot mai multe ferme mici, care în timp vor creşte pentru a atinge dimensiunea optimă de 30-100 ha, ce asigură productivitate prin mecanizare şi prosperitate pentru o familie. Exploataţia de semisubzistenţă nu mai este susţinută, deşi acest sistem neagreat dă cele mai gustoase alimente şi este cel mai apropiat de ideal, hrana ecologică.
Statul a ajutat exploataţiile de semisubzistenţă cu suma de 7.500 de euro / 5 ani, bani folosiţi pentru dotarea cu tractoare, utilaje agricole şi cumpărarea de animale. Cinci mii de mici fermieri au apărut în acest fel, în Maramureş. Bugetul public a acordat şi continuă să finanţeze tinerii fermieri cu sume de pînă la 40.000 de euro (cît adună un om în zece ani!), iar de acum înainte suma maximă creşte la 50.000 de euro. PAC alocă sprijin nerambursabil pentru înfiinţarea de ferme, cumpărarea de animale, finanţarea producţiei. Putem afirma că în ultimii 7 ani fermierii au fost capitalizaţi puternic, visul Guvernului fiind ca ţăranii (agricultorii persoane fizice) să dispară, iar în locul lor să apară fermierii persoane juridice, plătitori de taxe şi impozite la nivelul firmelor din industrie.
Însă în acest sistem de capitalizare apar fisuri. Fondurile bugetare nu mai susţin gospodarii să crească, să devină mici fermieri, cum ar fi normal, ci s-a trecut la susţinerea micilor fermieri ca să devină mari fermieri. Credem că aici politica comună greşeşte. Ce va urma apoi? Marele fermier va fi ajutat să devină … uriaş?! Noi, consumatorii, şi în acelaşi timp contribuabili, nu avem interes să susţinem fermele organizate, moderne, cu fluxuri tehnologice coordonate. Aceste ferme puternice trebuie să producă singure, fără subvenţie. De ajutor au nevoie cei mici şi slabi, fermele familiale, ca să devină agricultori comerciali şi să vîndă produse pe piaţă. Doar pe micul producător trebuie să-l capitalizăm.
Prin PAC sînt susţinuţi însă în principal marii fermieri, iar micul fermier este marginalizat şi împiedicat să se capitalizeze. Agricultura tradiţională nu este susţinută financiar, ci doar controlată şi restricţionată. Grav defect al PAC! În pieţele ţărăneşti nu mai vînd ţărani, ci intermediari. Prin Lege, 60% din pieţele ţărăneşti sînt repartizate intermediarilor! Statul acţionează ca un veritabil capitalist, celor care au mult le mai dă şi ia de la cei care au puţin. Politica PAC nu vine în interesul consumatorilor, care vor produse locale, proaspete, ieftine, făcute după metode tradiţionale, ci al … capitaliştilor. Necazul este că şansele de a schimba PAC sînt mici.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.