Seducţia politică

0
521

Mesajele partidelor exploatează îngrijorările electoratului. Majoritatea oamenilor tind să fie mai degrabă nemulţumiţi, chiar dacă personal nu au motive, dar aşa dă bine, să fii contra, pari mai interesant în dialogul cu prietenii. În preajma campaniilor electorale, partidele se gîndesc (angajează specialişti) cum să abordeze electoratul. Temerile oamenilor trebuie exploatate. Partidele din opoziţie şi cele care intră pe piaţă tind să emită mesaje radicale, afirmînd că ele vor salva ţara. Criticarea puterii de către celelalte partide nu este deloc… criticabilă, însă negarea în bloc nu poate convinge. Nici mesajele de tipul “În ţeapă cu toţii!” nu cred că vor mai avea succes, fiind crude şi extremiste. Partidele de la putere tind să cadă în cealaltă parte a atitudinii faţă de electorat, idealizează totul, mesajul este optimist, de tipul “Noi învîrtim roata!”
Cel mai important pentru democraţie este ca partidele şi politicienii să comunice cu electoratul, pentru a-şi stabili identitatea ideologică şi alegătorii să voteze ideile care i-au sedus intelectual, nu neapărat partidul sau politicianul cu faţa agreabilă şi cu discursul cel mai ritos. Alegătorii ascund teama de a nu greşi în alegerea lor şi adesea preferă să imite comportamentul altora, fără să-şi formeze convingeri proprii în conformitate cu interesele personale, cum ar fi normal. Acest segment de electorat este influenţabil şi poate fi manevrat prin cuvinte. Publicul ţintă al fiecărui partid trebuie fidelizat nu prin pomeni electorale, ci prin mesaje coerente, de către politicieni integri, fără nici o pată. Este greu să găseşti un astfel de om ideal, care să conducă un partid spre succes ca purtător de drapel. Strategia de comunicare a unui partid depinde atît de cei din conducerea centrală, dar şi de cei din teritoriu, cel mai adesea acuzaţi că sînt învechiţi în funcţii şi înrăiţi în corupţie şi nepotisme. Din păcate, justiţia nu îi poate depista pe toţi, pînă jos.
Inteligentul, dar puţin moralul Adrian Năstase a coborît imaginea PSD în derizoriu. Tînărul Victor Ponta a gafat şi el şi a fost obligat să lase locul lui Liviu Dragnea, care are un start bun, confirmat prin ieşirea staffului PSD la muncă în teritoriu (cinci miniştri social-democraţi au ascultat doleanţele din Satu Mare şi Maramureş). Nimic nu este mai de folos decît ca politicienii să iasă între alegători, aceasta este munca lor, să îi asculte pe oameni şi să lămurească strategia partidului. PSD, se pare, are o strategie de satisfacere a cererilor salariale (sănătate, învăţămînt, administraţie), dar nu este suficient, deoarece ceilalţi alegători, care nu primesc salariu de la stat, sînt mai mulţi. Dacă nu va lua măsuri pentru a-i mulţumi şi pe aceştia, va pierde alegerile din 2016. Liviu Dragnea se pare că a ales calea dialogului direct, inclusiv cu opoziţia. Este o idee bună pentru a reuşi în politică, dar rămîne de rezolvat problema liderilor din teritoriu. Liberalii se zbat să exploateze slăbiciunile puterii, dar, în faţa ofertei de a colabora pe plan parlamentar, au acceptat să dea mîna, în interesul ţării.
Problemele cele mai mari sînt cele economice. Statul român trebuie să urmeze calea de mijloc, să nu se supraîndatoreze plătind salarii exagerate, să adopte o strategie de dezvoltare economică echilibrată, fără supraexploatarea resurselor, şi să stimuleze capitalul autohton, pentru a nu deveni o colonie, o piaţă de consum şi o furnizoare de forţă de muncă ieftină. Greu e să fii cu toate!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.