Demnitari noi cu bodyguard

0
542

Anume am sugerat titlul romanului lui Dinu Săraru (Ciocii noi cu bodyguard) deoarece povesteşte întîmplări din ultimii ani, cu un prim-ministru, securişti reciclaţi, magnaţi ai industriei şi ai finanţelor. Autorul are privilegiul de a fi un excelent observator al puterii, are o privire ascuţită în privinţa oricărui fel de putere, sub orice regim. Titlul romanului se potriveşte cu atmosfera acestor zile, în care se scot la iveală năravurile unor demnitari. Care au orgoliul sfidător de a-şi arăta că sînt cineva. Fără să le-o ceară nimeni. Nu ştiu cine le-a băgat în cap politicienilor (unora) că, dacă nu ai imagine, eşti pierdut. Poţi vorbi toate poveştile de pe lume, dacă eşti pe sticlă, eşti salvat. Cred ei. Lumea românească s-a mai deşteptat. Mai cere şi minte nu numai palavre. Zău, nu doresc a fi neapărat în dezacord cu puterea, dar parcă nu sînt bine unse multe articulaţii ale ei. De cîteva zile bune nu avem somn că s-a scos la iveală că demnitarii abuzează de escortă. S-a pus în circulaţie o întreagă literatură despre protecţia demnitarilor. S-a pornit de la un eveniment tragic (moartea unui om) ca să ajungem în prag de răscoală. Dar pînă acum pe ce lume am trăit? Nimeni nu a văzut că se exagerează? Că unii nu au dreptul la escortă. Că nu era o lege care să întemeieze regula. Cînd s-au văzut strînşi cu uşa, rapid s-a emis o ordonanţă de urgenţă prin care se certifică însoţitori pentru şefii de partide. Ţin minte, cînd era Năstase premier, am văzut cu ochii mei în Bucureşti o escortă nervoasă pe un bulevard. Am întors capul. M-am gîndit: unde se grăbeşte omul? De cine se teme că este înconjurat de atîta protecţie? Le place.
Aşa se simt că aparţin unei clase conducătoare. Îmi aduc aminte că, în campania electorală din 1996, Emil Constantinescu a refuzat protecţia oferită. A păţit-o cu cerneala după ce a ajuns preşedinte. Actuala putere, tacit şi fragila Opoziţie, se constituie într-o castă căreia parcă i-ar fi teamă de ceva. Cînd pronunţi cuvîntul democraţie ar trebui să se risipească brusc orice privilegiu exagerat. Şi-au mărit indemnizaţiile şi pensiile speciale fără ruşine. Ei şi-au dat lor, salut popor! A zis cineva ceva? Şi dacă zici cine te aude? În urma tragicului accident ministrul Oprea a fost luat la bani mărunţi. Preşedintele ţării l-a sfătuit să-şi dea demisia. I s-au calculat o mie şi jumătate de drumuri în care a beneficiat de coloane oficiale. Cam cinci deplasări pe zi cu escortă. Dacă este adevărat mi se pare chiar că are apucături de ciocoi. Din romanul lui Dinu Săraru. Iar mă întreb: cine le-a nu­mă­rat? Un om din apropiere ori unul din depărtare? Au început reproşurile cu iz politic. Un fost ministru al apărării l-a văzut pe Oprea zburînd cu elicopterul. Pe cînd era la armată. N-am nici o înclinare pentru general (mai ales de cînd şi cu plagiatul), dar nu uit că vreo lună a fost şi premier şi, dacă era nevoie, şi preşedinte de ţară. Atunci mi-a plăcut că a fost la datorie. Pentru escorte sînt nor­me, instrucţiuni. Tot ce este înafara lor se numeşte aroganţă. Fenomenul girofarului s-a estompat în faţa tragediei de la clubul de noapte. Tristeţea este fără margini. Nişte oameni cu poziţii înalte poartă răspunderea. Cu ei defilăm. Nu uit că ne apropiem de centenarul Marii Uniri. Cel mai important moment al istoriei românilor. Artizanii ei au crezut în carte şi în destinul naţiei lor. Cei care ne conduc se ridică măcar la brîul lor?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.