La Mănăstirea Habra – Groşi, de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

0
1134

Cel care nu şi-a găsit încă locul de drept între sfinţii martiri ai credinţei şi ai neamului românesc – dar care îl are de fapt – Mihai Viteazul este cinstit la Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra din comuna Groşi, cu deosebire la sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil. Pentru că vechiul locaş de închinare fusese distrus, asemenea atâtor altora, acum mai bine de 400 de ani, tocmai pentru vina de a-l fi sprijinit pe domnitorul român unificator de ţară şi de neam.
Reclădită de curând, Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra şi-a ales ocrotitori pe Sfinţii Mai Mari Voievozi, iar praznicul lor este, prin grija maicilor acestei Mănăstiri şi prilejul pomenirii lui Mihai Viteazul, împreună cu eroii românilor din toate vremurile, de aici şi de pretutindeni.
De ani buni, slujba Sfintei Liturghii din această zi de sărbătoare este urmată de parastasul care are loc la monumentul voievodului român, din incinta Mănăstirii, pomenirea de care vorbim devenind aici tradiţie.
În fruntea pomelnicului, căruia părinţii slujitori îi dau citire, se află numele a doi episcopi, Efrem de la Habru şi Serghie al Maramureşului, apropiaţi ai marelui domnitor şi care amintesc (la 1600 şi la 1604), de vechea mănăstire Habra. Numele voievodului martir al credinţei şi al neamului românesc este urmat de cel al membrilor familiei sale. Se pomenesc eroii români din toate timpurile, urmaţi de numele celor apropiaţi ai noştri, adormiţi în Domnul. Aşa se întâmplă în fiecare an la Mănăstirea de pe Habru, în ziua de 8 Noiembrie, sărbătoarea Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil.
Anul acesta, 2015, la şapte decenii de la sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale, considerat an al veteranilor de război, la Sânta Mănăstire Habra de la Groşi, pelerinii se roagă şi pentru veteranii celor două războaie mondiale, aşezându-i alături de eroi – părinţi şi bunici care au fost până mai ieri cu noi, dar plecaţi acum în veşnicie – pentru iertarea şi veşnica odihnă a sufletelor lor. De asemenea, pentru sănătatea acelora dintre veterani a căror mărturie despre război o mai putem asculta. Pentru că l-au îndurat până la Cotul Donului şi de-acolo până peste Munţii Tatra. Vârsta acestor eroi în viaţă, tot mai puţini şi mai încercaţi de vremuri şi de suferinţe, este acum trecută de 90 de ani. Dorim ca Bunul Dumnezeu să-i aibă în paza şi ocrotirea Sa încă mult de-acum înainte. Iar noi să-i preţuim şi să le ascultăm povestea cutremurătoare, nutrind speranţa ca ea să nu se mai repete.
Viorica URSU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.