Strada Preşedintelui

0
445

Fără a exagera publicistic, cred că sîntem într-un moment crucial în care se poate decide soarta ţării. Şanse egale au atît izbînda, dar şi ratarea ocaziei. Din naivitate, anarhie, mediocritate sau prostie. Reuşita depinde de trei factori care s-au conturat pînă cînd scriu aceste rînduri: strada, reprezentată în cea mai mare parte de tineri, partidele politice şi domnul Preşedinte. Necunoscuta, care este într-o continuă modificare, este strada. După un sfert de secol de la Revoluţie, s-au schimbat protestatarii, dar şi motivele revoltei. Aşa că asemănarea poate fi acceptată doar ca spectacol istoric. După o săptămînă de cînd este în funcţie, strada a reuşit să demită guvernul. Repet, strada este un rezervor de idei. Ea nu conduce ţara. Nu putem ocoli cartea fundamentală: Constituţia. Aşa că nu-i dau străzii mai mare rol decît acela de a trezi din adormire (cu voia) clasa politică. Între stradă şi clasa politică s-a produs o ruptură. Aici vine rolul constituţional al Preşedintelui. Care trebuie să fie condus de ideea că: graba strică treaba. Deocamdată, clasa politică i-a predat răspunderea Preşedintelui. Orice greşeală a lui poate să-i atragă furia străzii. El are de jucat un rol delicat. Strada cere anihilarea întregii clase politice. Chiar dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate. Preşedintele poate fi o victimă a uneia dintre părţi. Preşedintele a invitat reprezentanţi ai străzii la consultări. Pentru a-şi asigura liniştea din partea acesteia. Reproşurile au curs cu duiumul. Strada Preşedintelui nu coincide cu toată strada care a rămas în Piaţa Universităţii. Dar strada din celelalte oraşe ale ţării? Tinerii ajunşi la Cotroceni, mulţi, erau … bătrâni. Ori reprezentau niscaiva ONG-uri parazitare. Zău, ce căutau acolo Liviu Mihaiu (revoluţionar din ’89), Ştefan Dărăbuş (prieten cu Dan Mihalache), ori Sorin Ioniţă? Pe aceştia îi cunosc eu. Caută imagine! Joacă rolul primilor căţărători. Pe protestul unor oameni cinstiţi. Cei tineri au crezut că au ajuns într-un muzeu. Nici nu au greşit prea mult. Cum a văzut toată ţara, nu prea s-au conturat soluţii. Ci doar solicitări. Preşedintele a bifat o reuşită, de aceea a spus că întîlnirea a fost una foarte bună. Cum s-ar zice, strada Preşedintelui este fără gropi. Reproşurile se refereau la faptul că printre cei invitaţi la Cotroceni nu a fost nici un rector, profesor, om de afaceri. Un program cu revendicări. Că ar fi o listă a consilierului prezidenţial pentru societate civilă. Întîlnirea, am văzut, a fost pregătită în pripă. Solicitarea ridicolă de a se trimite la Cotroceni doleanţele străzii în 6 ore stă pildă. De aceea, Tudor Chirilă a socotit consultările inutile, motiv pentru care nu a participat. Strada se mîndreşte că nu are lideri. Nici nu doreşte lideri. Ni se pare o greşeală. Atunci cu cine să dialogheze Preşedintele? Aşa au ajuns cei de pe strada lui la Cotroceni. Ar fi păcat ca să se limiteze numai la ei. Strada Preşedintelui, deocamdată, este scurtă. Celelalte drumuri nu duc neapărat la Roma, dar au multe bifurcaţii. Un tînăr spunea ieri: să nu fim alungaţi din stradă cu vorbe frumoase. Deoarece noi vrem: Jos clasa politică! Clipa schimbării. Să nu credeţi că nu sînt frămîntări în clasa politică! Unii cred că relaţiile dintre partide se pot schimba radical. Cu consecinţe serioase. Cît despre strada Preşedintelui, cred că este scurtă şi îngustă. Preşedintele a promis că va coborî în stradă. Fără să spună nimănui ziua şi ora. Mi-am adus aminte de Domnul Cuza, care se preumbla prin popor fără escortă. Domnitorul a avut norocul să-l întîlnească pe Moş Ion Roată. De la care a auzit pilda cu bolovanul. Domnul Preşedinte nu ştiu dacă ar avea ocazia unică de a se întîlni cu un Ion Roată. Următorul editorial s-ar putea intitula: Preşedintele şi strada. Înţelegeţi de ce! Poporul se ridică! Mireasa din Sibiu care a plecat cu nunta să întregească strada spune mult.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.