Cultură şi ştiinţă în comuna Botiza

0
438

În zilele de 7 şi 8 noiembrie 2015, în Botiza, au avut loc evenimente cultural-ştiinţifice şi religioase cu participarea unor oameni de vază, scriitori, etnografi, profesori doctori, dar şi mult public. Clopotele de la biserică au vestit primul eveniment al zilei de sîmbătă, dedicat memoriei preotului EMIL FUCEC, conducătorul Delegaţiei din Plasa Şugatag la Marea Adunare de la Alba Iulia din anul 1918, care a marcat înfăptuirea României Mari. Preotul erou a fost omagiat printr-un Parastas. Organizatori: preotul paroh Isidor Berbecar şi preoteasa Victoria, împreună cu cele trei fiice ale lor. Preotul Berbecar este un slujitor vrednic al Altarului. Soţia sa, Victoria, duce faima comunei Botiza în lume, prin arta populară tradiţională – ţesutul covoarelor cu fir de lînă vopsit vegetal.

După Sfînta Liturghie de la biserica „Duminica Tururor Sfinţilor”, a urmat lansarea monografiei „Botiza – nouă izvoare”, autori fiind Vasile Lechinţan şi Anamaria Narcisa Berbecar-Petreuş. Despre carte şi autorii ei a vorbit elogios prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petru Dulfu” din Baia Mare, cel care a fost moderatorul evenimentului. Teodor Ardelean a spus: „Preotul Berbecar şi-a dorit aici personalităţi de referinţă din cîmpul academic românesc, care să marcheze evenimentul de mare amploare. Iată cum participarea unui preot de sat într-o delegaţie importantă la Marea Unire este din nou adusă în atenţia noastră în perimetrul de imagine actualizată a istoriei pe care o trăim. Eu am avut discuţii cu întîi stătătorii Episcopiei noastre, îndemnîndu-i să încurajeze desfăşurarea unor activităţi (lansări de cărţi, mărturii istorice) în biserică. Chiar şi în Catedrala Episcopală se întîmplă astfel de activităţi de importanţă culturală, inclusiv concerte, dar şi activităţi de această formulă, în care este exprimat de către laici cuvîntul în faţa Altarului. Preotul Isidor Berbecar este unul dintre importanţii misionari ai Maramureşului. Domnia sa se mişcă cu o lejeritate fantastică în toate spaţiile, de la Baia Mare la Cluj-Napoca, la Dunărea de Jos, la Tulcea, la Constanţa, Tîrgovişte sau Timişoara, unde are şi foarte mulţi prieteni. Îl felicit pe preot pentru această biserică, este mai dezvoltată chiar şi decît catedrala. Pentru primul moment, îl rog să vină în faţa d-voastră pe domnul profesor doctor Ion Petrovai, un alt mare luptător pe cîmpul adevărat al Maramureşului voievodal, un misionar de mare forţă pentru tot ceea ce înseamnă linie determinată, care şi-a aşezat numele pe această monografie adusă de Anamaria Narcisa Berbecar Petreuş, pentru a ne transmite gîndurile despre această frumoasă realizare, la care cu încăpăţînare părintele Berbecar ţine la sintagma „Botiza-nouă izvoare”.
Prof. dr. Ion Petrovai: „Acesta este un eveniment ca cel de la 1 Decembrie 1918. Este de datoria dascălilor să reînvie acest eveniment. Cel mai important protocol s-a scris în 17 mai 1918, în care comunitatea locului a făcut ceea ce trebuia să se facă în acel moment, o aderare la Unirea cu Patria-mamă. Preşedinte a Adunării din acel sat Petrova şi împrejurimi a fost părintele stomatologiei româneşti, Gheorghe Bilaşcu, dar managerul a fost Petronel, care a organizat întrunirea la care se spune că s-au cîntat cîntece patriotice, în frunte cu „Deşteaptă-te române”, în care s-au lansat ideile neamului românesc. La 22 noiembrie, s-au ales delegaţi care s-au dus la Alba Iulia”.
Vasile Lechinţan: „În timpul liturghiei, am plîns de două ori. O dată cînd părintele Berbecar s-a rugat cu atîta forţă şi atîta har pentru cei arşi de la Bucureşti, încît este imposibil ca D-zeu să nu fi auzit această rugă. A doua oară am plîns cînd părintele s-a rugat pentru participanţii din această zonă istorică la Marea Unire, care pentru această faptă au suferit în închisorile comuniste. Şi cum să nu plîngi cînd noi toţi recunoaştem jertfa înaintaşilor noştri şi iată că pe această jertfă o aducem în actualitate”.
Anamaria Narcisa Berbecar Petreuş: „Aici, în acest ţinut zidit în timp, dar situat deasupra timpurilor, se află Botiza, locul în care au ajuns părinţii mei în anul 1974, aşezare rurală în care am crescut şi m-am format şi căreia îi datorez ceea ce sînt astăzi. Botiza este un loc unic pe pămînt, universul copilăriei care m-a fermecat pentru toată viaţa, o lecţie de viaţă cu cei „şapte ani de acasă”, cu anii de şcoală primară, cu vacanţele de iarnă sau vară, cu sărbătorile petrecute cu cei dragi. De aceea, am considerat oportună o încercare de a defini personalitatea satului în acesată monografie. Mă mîndresc că-s botizancă şi mă întorc cu plăcere în satul meu natal, la oamenii pe care-i cunosc, la locurile unde am crescut şi despre care scriu în carte. De fapt, aceasta a fost una din motivaţiile studiului nostru asupra Botizei, dorinţa de a învăţa despre ce a fost şi apoi de a ne duce mai departe ce avem”.
Tot la biserică, a avut loc vernisajul expoziţiei „Bisericii bucureştene translate în perioada 1982-1988”, a fost dezvelită placa memorială „Emil Fucec”, după care a urmat simpozionul „Maramureşul şi Unirea”. Ecoul evenimentelor de la Botiza se va auzi în ţară, deoarece TVR1 Bucureşti a filmat toate evenimentele.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.