Junimea din secolul XXI

0
503

La spălătoria de maşini era „coadă” şi am întors în curte, cu gînd să vin altă dată, dar administratorul spălătoriei, observînd manevra, mi-a oferit cheia de la Skoda sa, ca să merg unde aveam de mers. Peste o oră, Loganul meu era curat, uscat şi ceruit, am primit bon fiscal de 25 de lei şi explicaţia că acest comportament de atragere a clienţilor este „importat” din Italia, unde omul a lucrat ani în şir la spălat de maşini, iar cu banii munciţi din greu, zece ore pe zi, şi-a deschis acasă o mică spălătorie de maşini. Am promis că voi fi client fidel. Iată că tinerii schimbă România, aşa cum speram şi cum este normal să fie!
Trei milioane de conaţionali au plecat la muncă în Occident şi se întorc (se vor întoarce) cu un alt comportament economic. Vorbesc despre experienţa lor, ştiu cum să maximizeze profitul şi să aibă eficienţă triplă, ţelul capitalist al secolului curent. Noi adăugăm, prin politica europeană pînă în 2020, alte idealuri fără ideologie de partid, dintre care numim echitatea socială, progresul social, grija sporită faţă de mediu. Cînd ai şansa să întîlneşti un tînăr întors din Occident şi care a deschis acasă o mică afacere, constaţi că acesta este diferit de cei care am rămas acasă în ultimii 25 de ani şi ne umplem de sentimentul că viitorul nu ne mai aparţine. Adevărat, realitatea este plastică, se modifică mereu şi sîntem pe deplin responsabili de ceea ce se petrece, putem înţelege conceptul de schimbare, dar apare un şoc creat de „conflictul” iscat între cele două civilizaţii puse în contact, Estul cu Vestul.
Reîntoarcerea emigranţilor este continuă, după ce şi-au epuizat energia în economia capitalistă. Însă plecările celor cu forţă de muncă proaspătă continuă să fie numeroase. Junimea trăieşte pe alt nivel de realitate, ne gîndim că tinerii butonează pe stradă smartphone-ul, căutînd să includă în propria realitate alte realităţi, ale terţilor. Viaţa nu mai este monodisciplinară, ci te afli în continuu dialog cu alţii şi eşti obligat să abordezi realitatea din punctul de vedere transdisciplinar. Transpunîndu-le în practică, aceste concepte devin mai apropiate de noi, le înţelegem fără dificultate şi găsim argumente ca să ne putem orienta spre idealul secolului XXI, sintetizat în sintagma: oamenii trebuie să-şi împărtăşească idealurile. Tînărul cu spălătoria este un exemplu de om care îşi împărtăşeşte idealul. Fiecare are un ţel, cel mai frecvent este să ne găsim echilibrul psihofizic necesar unui trai comun, cu puţin peste cel mediocru, ceea ce ne este suficient, ori nu.
Adesea, viaţa modernă (peste un secol va primi altă clasificare) ne îndepărtează de noi înşine, devenim alt om decît ne-am fi dorit, pe un alt nivel de realitate, iar şansele de a ne elibera par minime. Condiţia prezentă ne domină, sîntem sclavii existenţei. Ferice de cei care reuşesc prin cunoaştere să fie fiinţe care-şi recuperează unitatea. Nu este deloc facil să te schimbi, personal cred că oamenii nu se pot schimba, îmi vine greu să cred că putem să fim în alt fel decît am fost educaţi şi formaţi de experienţă. Acesta este jocul pe care trebuie să-l jucăm cu noi înşine şi cu lumea, între eul scindat material şi spiritual, între tradiţia trecută şi schimbarea necesară.
Căutăm a treia cale cu toţii, indivizi, comunitate, popoare, şi ne întîmpină criza acută de sens şi ne frînează fragilitatea biologică. Tinerii îşi clădesc o nouă conştiinţă, de care sînt conştienţi, iar noi putem să-i urmăm în a fi oameni, chiar dacă viaţa din acest început de secol românesc are adesea accente dramatice.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.