Cui dai banii?

0
589

Săptămîna trecută, preşedintele României a cerut Camerei Deputaţilor să citească mai atent legea privind împrumutul de 150 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova. Şeful statului român crede că legea nu este oportună, deoarece la Chişinău nu mai există certitudinea continuării procesului de reforme şi respectarea angajamentelor pentru respectarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Împrumutul se acordă în tranşe, iar scadenţa fiecăreia dintre acestea este de maximum 5 ani. De ce a luat preşedintele această decizie? Uniunea Europeană a devenit tot mai sceptică şi preocupată de situaţia de peste Prut. O vede dominată de oligarhii de factură rusească. Este firesc să afirmăm că sprijinim drumul european al Republicii Moldova. Oare sîntem în stare? Ne ia cineva în seamă? Noi înşine avem frămîntări care preocupă Europa. Dincolo de Prut s-a dovedit că există relaţii apropiate între procurori şi oligarhi. Un fost premier, căruia Bucureştiul i-a acordat multă atenţie, a fost pus în cătuşe. Cică nu ar fi străin de dispariţia prin mişcări obscure, a unui miliard de dolari din sistemul financiar. Cazul se adînceşte tot mai mult în ceaţă. La ora la care scriu, Chişinăul este în căutare de premier. Furia, mînia, duşmănia dintre Filat şi Plahotniuc a dus la schimbarea premierului. Acel Plahotniuc, putred de bogat se zice, a fost în relaţii bune cu fostul premier Ponta. Mulţi şi-au pus întrebarea dacă nu cumva şi-au băgat coada în guvernarea României oligarhii de dincolo de Prut. Influenţa rusească este evidentă în politica de la Chişinău. Şi atunci cui dai banii?
Cred că ideea preşedintelui României este pe deplin justificată. Republica Moldova este un stat în derivă. Îl bate vîntul falimentului. Într-un singur an au căzut două guverne. Al treilea este în aşteptare. Prietenul Vasile Şoimaru îmi spunea într-o împrejurare maramureşeană că, mai nou, cetăţenii moldoveni care lucrează în străinătate şi alimentau serios cu banii lor economia Moldovei nu mai au încredere să-şi plaseze economiile în ţara lor. Nici măcar nu mai doresc să se întoarcă acasă. Ajutorul extern este condiţionat şi insuficient. Occidentul ar da ceva ajutoare cu condiţia ca Republica Moldova să nu fie orientată în direcţia Moscovei. Condiţia de independenţă a Republicii Moldova este îndoielnică. Doamne, dar noi avem independenţa pe care ne-am dori-o? Mai nou, se vede tot mai limpede că e bine dacă te poţi descurca singur. Uniunea Europeană nu s-a vindecat de valul de migratori. Numai venirea iernii le-a oprit călătoria. O să vedem la primăvară. Rusia nu doarme. Are nevoie de un avanpost la hotarul cu Uniunea Europeană şi NATO. Oare nu vă spune nimic că două state româneşti au rămas o perioadă fără guverne? Mie îmi spune că nu este tocmai întîmplător. În paralel cu Piaţa Universităţii de la noi care cerea reforme, un grup modest la Chişinău cerea unirea cu România. În schimb strada din România nu a inclus unirea cu Basarabia în program. Deşi se spune că Uniunea Europeană ar admite unirea dacă asta vor hotărî Parlamentele României şi al Republicii Moldova. Raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, domnul Petras Austrevicius, scrie: „Unirea este o chestiune naţională în privinţa căreia trebuie să decidă România şi Republica Moldova care sînt două naţiuni surori. Stalin a separat Basarabia de vestul României. Trebuie să corectăm evoluţiile istorice prin alegerea liberă a cetăţenilor”. În acest sens e lung drumul pînă la Unire. Clasa politică românească este lipsită de fiorul patriotic. Cea din Basarabia, la fel. Atunci, cui să-i dai bani? Sau mai bine zis: Cui îi este frică de Unire? Săptămîna trecută, Anton Şalaru, ministrul apărării în guvernul în exerciţiu, spune: „Pe plan extern, este vorba de dorinţa Rusiei de a-şi restabili imperiul de cîndva, iar pe plan intern este vorba de corupţie. Statul se află în pericol de dispariţie.” S-a răspuns la întrebările puse.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.