Mănăstirea Rohia – o casă nouă pentru o familie săracă

0
1537

Casa Bucuriei, aşa a denumit PC Arhim. Dr. Macarie Motogna, egumenul Mănăstirii Rohia, locuinţa pe care acest sfânt locaş de închinare a ridicat-o din temelie, cu materiale complet noi, pentru o familie săracă din această localitate. Edificarea a fost realizată la iniţiativa PS Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, care, fiind stareţ al Mănăstirii Rohia, a cunoscut situaţia năpăstuită a acestei familii sărace. Casa, de 45 m.p., ridicată, în doar trei luni, din zid de cărămidă, compusă din 4 încăperi, a fost predată familiei echipată cu tot ce este necesar pentru a fi locuită şi a avea tihna necesară: curent electric, mobilă, inclusiv de bucătărie, vesela necesară, televizor, frigider, dependinţe etc. Valoarea totală a investiţiei trece de 400 milioane lei vechi. Familia, formată dintr-un băiat fără tată, de 5 ani, mamă şi bunică, are acum cele necesare unui trai decent, vechea casă, compusă dintr-o singură încăpere, în care erau înghesuite de toate, devenind de domeniul trecutului. IMG_6973Părinţii de la Mănăstirea Rohia au fost ajutaţi de credincioşii parohiei din sat, preotul paroh şi membrii consiliului parohial, de Primăria Tg. Lăpuş, oameni de bine – locuitori sau originari din Rohia, care cunoşteau situaţia precară financiar a familiei Martin. Toţi binefăcătorii au participat la slujba de sfinţire, oficiată de părintele Arhim. Macarie Motogna şi pr. Ioan Pop, consilier eparhial, binefăcător şi delegat din partea Episcopiei, la sfinţirea şi predarea locuinţei. Sfeştania a fost făcută joi, 12 noiembrie a.c., o zi simbol, când Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Mărturisitori Năsăudeni şi pe Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, în Anul Omagial al Misiunii Parohiei şi Mănăstirii Azi în Patriarhia Română. A fost de faţă şi primarul oraşului Tg. Lăpuş, Mitru Leşe. Evenimentul, care a adus mare bucurie acestei familii, ne arată faţa milostivă a Bisericii Ortodoxe Române, a sfintelor lăcaşe mănăstireşti, aspect ţinut, prin tradiţie, în taină, ca act de binefacere, o faţă împroşcată, pe nedrept, cu noroi, de unii necunoscători sau răuvoitori. Ce bucurie mai mare poate fi pentru un suflet oropsit decât să-şi găsească alinare şi mângâiere într-un cămin cald, în prag de iarnă, când vin Sfintele sărbători ale Naşterii Mântuitorului?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.