Destăinuiri din scaunul cu rotile

0
292

Imobilizată într-un scaun cu rotile, Mariana Omota se dovedeşte a fi neobosită în privinţa creaţiei literare. Autoarea se află la al şaselea volum pe care a reuşit să-l lanseze vineri, 20 noiembrie cu sprijinul Asociaţiei Esperando. „Destăinuirea către coala de hârtie” se vrea a fi nu doar un simplu jurnal, ci mai degraba un mijloc de exprimare prin care autoarea vrea să-i convingă pe cei din jur să nu ezite să se oprească din agitaţia cotidiană şi să privească mai mult în jur, încercând să se bucure de ceea ce întâlnesc în cale: de la o simplă floare până la persoanele pe lângă care trec sau pe care le întâlnesc.”Mariana nici nu scrie poezii. Ea povesteşte cu prietenii ei. Mariana de fapt spune ce vede în lume şi ce vede pe lângă ea şi ce visează şi ce-şi doreşte câteodată şi ce ar dori să aibă lângă ea, că e vorba de dragoste, de prietenie, de oamenii buni cu care să poată să povestească şi atunci când nu poate să povestească cu ei povesteşte cu coala de hârtie sau cu calculatorul. Toate lucruşoarele pe care Mariana le pune pe hârtie sunt frânturi din viaţa ei”, subliniază preşedintele Asociaţiei Esperando Baia Mare, Daniel Filipaş.Mariana Omota nu se sfieşte să-şi scoată la suprafaţă tristeţea, dar şi bucuria pe care o regăseşte în cele mai mărunte lucruri chiar dacă viaţa ei e altfel de cea a semenilor. Din scaunul cu rotile, Mariana a ştiut să fie mai atentă la ceea ce este în jurul ei. E lecţia pe care cei prezenţi spun ca ar trebui să ne-o însuşim fiecare din noi. ” E frumos când vede atâtea lucruri pe lângă care uneori trecem atât de uşor: câte o gâză, câte o floare. De prea multe ori alergăm şi vedem numai treabă, problemele din familie. La sfârşitul zilei dacă ne-am opri şi ne-am gândi pe lângă ce am trecut, pe lângă cine am trecut am avea supriza să constatăm că nu ne aducem aminte. Am trecut pe lângă lucruri şi oameni pe care nu le-am băgat în seamă, fără să le observăm, fără să le simţim. Cred că dacă fiecare am scrie la finalul zilei despre acea zi am fi mult mai fericiţi”, este de părere Daniel Filipaş.Prezent la lansarea volumului, Ghiţă Petreuş, imobilizat la pat de 37 de ani a felicitat-o pe autoare pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. „Adevarata lecţie de viaţă este lupta cu tine însuţi, cu greutăţile de zi cu zi. Uneori în suferinţă găseşti adevărata fericire, găseşti sublimul suferinţei. Trebuie să ştim să ne bucurăm de fiecare clipă de viaţă pentru că e unică”. Despre cea de-a şasea carte a ei, Mariana Omota marturiseşte că „este cea mai frumoasă surpriză făcută până acum. Mi-a adus cea mai mare emoţie. Am scris-o cu mult drag şi multă bucurie în suflet”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.