Fabrica de împachetat fum

0
660

Nu-ţi trebuie o mare educaţie a privirii şi a perceperii realităţii, să constaţi că în primele seri strada a fost mai curată. Discursurile mai fireşti. Solicitările parcă veneau din acumulări de chestiuni nerealizate. Poate amânate. Ori făcute cu voia chiar pe dos. De pildă, miile de spaţii care funcţionează fără autorizaţie nu reprezintă o descoperire de ultimă oră. Ci o dramă care stă ascunsă de multă vreme. Moartea tinerilor a tras perdeaua de pe ochii multora. Mântuiala, ca un şarpe, s-a prelins prin birourile birocraţiei. Semnătură pe încredere, ştampile cu ochii închişi. Ori cu alte viclenii de care nu vom scăpa repede. A trebuit strigătul morţii să ne spună că o hârtie nu este o simplă dovadă. Ci poate acoperi chiar dreptul la viaţă. În acest sens, sunt adeptul rigorii, a lucrului făcut temeinic. Nu neapărat cel invocat de domnul Iohannis, ci mai ales după filosoful polonez Tadeusz Kotarbinski (mulţi ani preşedinte al Academiei Poloneze de Ştiinţe) care, în cartea sa „Tratat despre lucrul bine făcut (apărută în România în 1975), spune că tratatul nu are nimic cu ştiinţa organizării, în sensul în care generalul poate fi separat de particular. Alăturarea care se face în literatură între praxeologie şi ştiinţa conducerii este supărătoare. Dar despre metafora politică care l-a condus pe domnul Iohannis la Cotroceni, cu alt prilej. Lucrul bine făcut exclude mântuiala. Tărăgănarea faptelor. Apoi mi s-a părut ciudată ştirea lui Sorin Câmpeanu pe când era premier interimar, care se referea la procentul nemilos al şcolilor care nu au autorizaţie de funcţionare. Ce a fost asta? Reproş sau comentariu? Că domnul acesta are răspunderi mari tocmai în educaţie. Se referea la pompieri sau chiar s-a privit caraghios în oglindă. Strada cerea revendicări, iar un fost ministru pentru dialog social lansa o strategie de dezbatere publică. Cu confederaţii şi federaţii sindicale şi patronale. Specialişti din ministere, mediul de afaceri ori resurse umane. Fostul sindicalist, care l-a ascuns pe Victor Ponta de plagiat, nu a aflat că fostul şef a spus: „Îmi prezint demisia din funcţia de premier cu întreg Guvernul”. Omul nostru a jucat rolul soldatului japonez din junglă. Matusalemicul sindicalist Bogdan Hosu i-a spus că strategia este plină de confuzii. Apoi s-au votat măriri de salarii. Disperarea sutei de lei din 1989. Cu toată dreptatea, măsura va atârna ca o piatră de moară la gâtul noului guvern. De unde se vede că schimbarea este mai greu de făcut. Care schimbare? Schimbarea oamenilor sau a mentalităţilor? Am auzit, şi mai auzim, vorbe aruncate cu grebla. Afirmaţii fără argumente. Sfidarea aproapelui ori minima percepţie a realului. Îmbălsămarea adevărului, necunoaşterea legilor. Votarea unor legi de interes restrâns. Toate acestea, şi multe altele, sunt materie primă pentru fabrica, bine şlefuită, care împachetează fum. Este singurul utilaj din regimul trecut care a fost menţinut în viaţă. Ba a fost modernizat. Eu, privitorul, doresc să mă aleg cu idei noi. Care confirmă realitatea. Să nu rămânem în păcatul zădărniciei. Acolo e frig. De aceea, din când în când, vă dau câteva lemne de foc. Că tot vine iarna.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.