O româncă plecată în Belgia a ales să-şi pună pe hârtie gândurile, frământările şi întâmplările care i-au marcat existenţa în anii petrecuţi departe de ţară. Aşa a ieşit cartea „Viaţa în belj”, care a fost lansată joi seara, 19 noiembrie, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare. Autoarea, Selena Luminiţa Ardelean, a mărturisit că a vrut să îi încurajeze pe românii care au ajuns să trăiască într-o altă ţară şi care se simt uneori daţi la o parte de cei lângă care convieţuiesc. În urmă cu 11 ani, Selena Luminiţa Ardelean a ales să părăsească România. Nu s-a gândit niciodată că va ajunge să locuiască într-un alt colţ de pe mapamond, dar spune că s-a îndrăgostit. A urmat chemarea inimii şi s-a mutat într-un spaţiu necunoscut în care recunoaşte că s-a simţit deseori stingheră şi a ajuns să trăiască momente de disperare. Abia după zece ani a reuşit să depăşească acest prag. Aşa i-a venit ideea de a scrie o carte despre şi pentru românii aflaţi într-o situaţie similară. „Au fost momente în care am plâns singură în colţişorul meu de cameră, cu nasul în pernă, au fost momente grele, au fost momente de depresie, a fost un an întreg de disperare, dar la un moment dat, după zece ani, s-a produs un declic şi pe acel declic l-am ilustrat în cartea mea. Dacă aş fi început să scriu cartea acum un an, probabil n-aţi fi descoperit acel entuziasm şi aceeaşi energie pozitivă”, povesteşte Selena Luminiţa Ardelean. Selena, cum i se spune în Belgia, a ajuns să predea cursuri de orientare socială tocmai emigranţilor care vin în Belgia şi care se simt deznădăjduiţi. „Sunt cea care îi motivează şi le suflă vânt cald sub aripi să se ridice, pentru că sunt exemplu de se poate. Dacă vrei, poţi. Dacă emigrarea este reuşită sau nu, depinde de cum trăim, de structura personală şi de ceea ce ne dorim mai departe de la viaţă. În momentul în care am descoperit că atunci când dai, primeşti înzecit, emigrarea n-a mai fost o tragedie”, mai spune autoarea. Despre cartea „Viaţa în belj”, lector dr. Ligia Tomoiagă accentuează că e „bine scrisă, plină de energie şi de culoare. E o carte atât de bine scrisă, care se citeşte într-o după-amiază şi se topeşte ca o trufă de ciocolată”. E un volum din care răzbate „un umor nebun”: uneori e un umor „tumultuos, irezistibil, uneori râzi în hohote, alteori e râsu-plânsu”.
Camelia T.
