In Memoriam Augustin Cozmuţa

1
855

Nu cu multă vreme în urmă am vorbit despre cărţi şi despre autorii pe care îi premiez toamnă de toamnă, printre care se număra. E o plăcere deosebită să vorbeşti despre cărţi cu un om care toată viaţa lui a scris şi a trăit în lumea scrisului, a prefaţării, analizării critice şi a lansărilor de cărţi ale marilor scriitori, ale prietenilor, duşmanilor, cunoscuţilor, necunoscuţilor. Şi chiar ale sale. De fiecare dată când ne vedeam, era respectuos, calm, binedispus şi parcă lucrurile mari le avea în cuget, dar peste lucrurile mărunte trecea întotdeauna, chiar dacă deranjau. Avea şi marea capacitate de a se detaşa şi de a vedea ansamblul. De curând l-am sărbătorit.
Ştiam că se luptă cu boala şi mă durea lupta aceasta a lui. Implacabilul se produce însă peste vrerea noastră. Augustin Cozmuţa a plecat dintre noi, dar va rămâne mereu în sufletele şi amintirile noastre. Publicului larg îi era cunoscut mai ales în calitate de ziarist, redactor-şef al celui mai longeviv cotidian de la noi. Ziaristul care şi-a asumat riscul exerciţiului scrisului, faţă de sine şi faţă de cititori, slujind adevărului şi promovând valorile. Muncind cu sârg, neîncetat, în spiritul onoarei şi al sincerităţii, a făcut din ziarul pe care l-a condus – „Graiul Maramureşului” – un punct de referinţă pentru publicistica postdecembristă.
În pofida apelor tulburi care invadaseră presa românească, în nebuna goană după rating, domnul Cozmuţa nu a coborât ştacheta. Dimpotrivă, ne-a dovedit, tuturor, prin forţa cuvântului, profunzimea gândului şi lumina din suflet că este un jurnalist dintre cei mari. A fost o personalitate definitorie, un mare condei, un creator discret, retras şi cu mult bun-simţ. Decanul de vârstă, în ultima vreme, al presei noastre. Cel de la care tinerii au învăţat ce înseamnă echilibru, ştiinţa de a face presă, fără a stârni valuri.
Îndrăznesc să cred că modestia lui, excesivă uneori, nu va fi continuată de colegii din redacţie şi că aceştia ne vor dărui, cât de curând, cea dintâi scriere postumă a lui Augustin Cozmuţa, ca un semn de pioasă aducere aminte. Presa maramureşeană a pierdut un ziarist ale cărui calităţi, talent şi modestie, a cărui intransigenţă morală şi conştiinţă profesională l-au înscris în prima linie a presei româneşti din această parte de lume. Aşa a fost, aşa va rămâne Augustin Cozmuţa. Fie-i ţărâna uşoară şi amintirea binecuvântată. Un gând de compasiune şi sincere condoleanţe familiei.

Cătălin Cherecheş,
primarul Municipiului Baia Mare

1 COMENTARIU

  1. Dumnezeu sa-l ierte. Promotia 1967 Facultatea deFilologie-CLUJ mai pierde un coleg de exceptie.Condoleante familiei.Din pacate ,azi,5 decembrie s-a mai stins un baimarean.drag mie- varul meu profesorul NICOLAE IONESCU ,fost inspector scolar si director alLICEULUI deMUZICA -BAIA MARE.Sa ii fie tarana usoara!Dumnezeu sa-l odihneasca. Lucia Voicu

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.