O veste tristă, foarte tristă ne-a venit departe de ţară, în America. Trecerea la cele veşnice a prietenului vechi şi colegului îndelungat, jurnalistul Augustin Cozmuţa. S-a stins o durată a culturii literare maramureşene. Cu Augustin Cozmuţa a început spiritul critic în acest colţ de ţară. Spiritul intelectual, autorizat, de lecturi esenţiale. Din stirpea şcolii literare clujene, de la care s-a revendicat întotdeauna. Încă de timpuriu a fost stăpân pe criteriul valoric. Alcătuirea antologiei Nord statornic, într-o vreme suficient de cenuşie, a dovedit din partea lui Augustin Cozmuţa curaj şi rigoare. A garantat cu flerul lui critic multe destine literare din Maramureş. Printre care mă prenumăr.
A fost un fin observator al fenomenului plastic din această parte de ţară. De aceea cronicile plastice şi prefeţele multor expoziţii rămân mărturii de analiză şi încurajare. Cine poate uita cronicile teatrale în care a fost reflectat cu pricepere fenomenul dramatic din Baia Mare? Cultura lui temeinică a generat idei îndrăzneţe. S-a numărat printre primii intelectuali care au pledat pentru o revistă literară în Maramureş. Tentativele de la revista Familia şi suplimentul Maramureş au deschis drumul spre apariţia revistei Nord Literar, în a cărei redacţie a fost.
Ca jurnalist, s-a manifestat ca un generator de proiecte. A îngrijit ani buni cea mai longevivă pagină din presa judeţeană – Cultura. A fost unul dintre iniţiatorii cotidianului Graiul Maramureşului. Încă de la primul număr a abordat cu îndrăzneală tranziţia românească. Am lucrat împreună în conducerea redacţiei aproape două decenii. A rezistat mutaţiilor din societate, dar şi năravurilor unora de mai aproape. Cu el s-a putut naviga cu înţelegere pe marea învolburată.
Îi purtăm recunoştinţă pentru felul în care a ştiut să fie un factor de echilibru. În ceea ce mă priveşte, ne-am completat armonios. M-a sprijinit ca să înscriu redacţia Graiului în rîndurile Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Şi-a pus semnătura pe câteva cărţi de referinţă, care-i exprimă personalitatea.
Despre ultima lui carte am scris recent, cu gânduri de viaţă. Şi în aceste rînduri se poate vedea că Augustin Cozmuţa a fost un complex om de cultură. Tenace şi riguros cu argumentele sale. A comentat multe decenii şcoala literară maramureşeană. I-am admirat curajul şi seninătatea cu care şi-a purtat boala. Pe cât de fragil era fizic, pe atât de puternic era în credinţa de a fi om.
Scriu aceste rânduri triste pe un continent unde Augustin Cozmuţa a fost în mai multe rânduri. Şi căruia i-a dăruit pagini exemplare. California văzută de el este şi o meditaţie asupra vremurilor de astăzi. Două valuri mă bat acum în tâmple. Depărtarea şi despărţirea de un ales prieten şi un bun coleg.
În seara în care am ajuns şi eu pe pământ american, vorbeam cu Viorica, Ioana şi Horaţiu despre Augustin Cozmuţa. Se alătură şi ei durerii familiei pentru această pierdere grea. Mai ales că o parte a ei trăieşte pe pământ american.
Gheorghe PÂRJA, Wilmington, 22 noiembrie 2015
