Semnal. REMIN – pe drumul insolvenţei

0
495

La întîlnirea cu presa locală de la sfîrşitul lunii octombrie, în Baia Mare, ministrul economiei şi comerţului Mihai Tudose a declarat că este „nemulţumit de activitatea administratorului Special de la Compania minieră REMIN”, care nu a „respectat obligaţiile contractuale!”
Administratorul (o fi ing. Ovidiu Gîlcă, directorul REMIN, dar care n-a fost nominalizat de către ministru?) nu şi-a onorat aşadar datoria. Multe dintre obligaţiile contractuale „nu le-a făcut sau au rămas nefinalizate”. Dar şi-a încasat integral salariul!
După opinia ministrului Tudose, CN Remin Baia Mare se află în situaţia în care deţine clădiri imense – cea mai „imensă” fiind fostul sediu din Piaţa Revoluţiei, de vreo 15 ani solicitat de Consiliul local Baia Mare, unde ar fi putut fi concentrate toate serviciile Primăriei, solicitări la care ministerul a rămas surdo-mut, achiesând la pierderi tot „imense”! REMIN plăteşte IMPOZITE şi o mulţime de asset-uri în inventar, pentru care nu s-a făcut nici casare, nici darea în plată. Nici nimic! În loc să existe bani de capital rulant şi de investiţii, CN REMIN plăteşte IMPOZITE! Halal spirit gospodăresc şi de răspundere economică!
Nu o dată, ziarişti locali care cunosc intimităţi economico-financiare din com­panie, au criticat lîncezeala şi indiferenţa conducerii REMIN, care este mulţumită că încasează fără niciun efort şi o răspundere profesională şi, cum a sesizat ministrul Tudose, fără a se căzni să-şi onoreze obligaţiile contractuale – SALARII nesimţite (după unele surse, de 4-8 mii lei/lună!)
Avînd în vedere că prin restructurarea mineritului, lichidarea lui de după 1997, cînd numărul salariaţilor (peste 30.000) s-a redus drastic la zero, pînă la a rămîne o nostalgică şi tristă amintire, este de mirare că guvernele Boc şi Ponta, implicit ministerul de resort, ca şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi ANAF nu au propus – nu insolvenţa, ci lichidarea companiei şi disponibilizarea conducerii ei!
În această perioadă dramatică, conducerea RE­MIN nu a comunicat comunităţilor locale şi presei care este situaţia financiară, cum a valorificat active (nici casare, nici dare în plată!). Dar s-a mulţumit să nu vadă furturile şi devastarea unor mine pentru „fier vechi” (şine de cale ferată, vagonete, alte obiecte din inventar!), dar şi-au încasat lunar salariile, poate şi PREMII – că la noi se premiază şi nemunca!
Ne miră faptul că mai există şi visători şi julvernişti care amăgesc pe unii maramureşeni creduli că se poate REPORNI activitatea REMIN! În baza noii Legi a minelor (încă nedezbătută şi aprobată în Parlamentul ruşinii naţionale), care ar pune accent pe „perimetrele miniere neferoase eficiente”, cu „nivel de poluare zero!”
REMIN, ca şi alte companii de stat – în care managerii lor au salarii mai mari de 3-5 ori decît şeful statului – produc pagube imense pentru buget, fiind nişte „paraziţi naţionali”. Încă din 1963, fostul preşedinte al Franţei, generalul De Gaule, afirma că, într-o societate concurenţială, nu se pot menţine, de către stat, „virtuozii parazitismului pe spezele banului public”. Or, acest „parazitism virtuos” la noi, în companiile de stat, este încă „în floare” de peste 25 de ani!
REMIN a fost vizitată de cîţiva investitori străini, între care şi o „companie chineză interesată de extragerea neferoaselor” („Graiul Maramureşului”, 28.10.2014). Iată, a trecut un an şi chinezii nu au mai dat niciun semn că ar face investiţii în mineritul din Maramureş.
În pofida unor optimişti de ocazie, la o întîlnire de Ziua mineritului din august 2014, ing. Nicolae Dicu, fost director al EM Cavnic, ministrul Minelor imediat după 1990, susţinea că „redeschiderea mineritului este o utopie în condiţiile în care nu mai există metalurgie nici în judeţ, nici la nivel naţional”.
Vedem, în ultima vreme, că CN REMIN – în INSOLVENŢĂ şi în comă pe năsălie – face cerere de OFERTĂ pentru efectuarea unui „raport de evaluare tehnico-economică a resurselor minerale concesionate (de REMIN) în vederea evidenţierii rezervelor exploatabile de minereuri valorificabile în condiţii specifice de piaţă”.
În situaţia în care „industria neferoasă din Maramureş se află între DIFICULTĂŢI ŞI SOLUŢII (Graiul Maramureşului 04.11.2015) – şi după vizita ministrului Tudose în Maramureş -, conducerea REMIN ar trebui, dacă interesul o cere, să exprime propriul punct de vedere, în presa locală, cu privire la VIITORUL COMPANIEI, la rostul ei în gestionarea patrimoniului încă nedistrus şi dacă mai poate exista minerit şi metalurgie în acest secol în Maramureş! Tăcerea ADMINISTRATORULUI SPECIAL nu poate fi de AUR!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.