Democraţie cu de-a sila

0
557

La redacţie a venit un cetăţean de pe Valea Izei, foarte nervos că a pierdut în instanţă terenul revendicat; un crescător de animale de pe Valea Someşului (Tohat) este supărat foc că primarul nu-i aprobă păşune comunală pentru cele zece vaci ale sale; un grup de elevi de la liceul Gh. Şincai nu acceptă să poarte uniformă. Aceşti oameni vor să îşi impună punctul de vedere, în contra tuturor opozanţilor şi argumentelor. Apelul la dialog şi raţiune este însă soluţia rezonabilă pentru a rezolva reclamaţiile.
Revoltaţii susţin că au dreptate pînă la Dumnezeu, reclamă faptele, devin împricinaţi, părţi într-un conflict, din care de regulă o parte iese cîştigătoare şi una înfrîntă. Există situaţii, ca în cele trei cazuri, cînd soluţia rezonabilă piere şi are succes soluţia extremă. Nu este logic să pierzi proprietatea asupra unui teren colectivizat de la părinţii tăi. Nu este normal ca un crescător de vaci să n-aibă acces la păşunea comunală, iar nişte oieri din Sibiu să ierneze pe izlaz şi pe mălăinile din şes, ca şi cînd ar fi terenuri părăsite. Nici impunerea uniformei, fără alternativă, nu este democratică şi deloc pragmatică.
Dorim să îi forţăm pe semenii noştri să facă aşa cum decide majoritatea, justiţia sau consiliul local? Sau să îi convingem prin dialog şi consultare că soluţia cea mai bună este cea rezultată din medierea părţilor aflate în dispută? Acest sfat trebui să îl oferim celor care au dificultăţi de înţelegere a democraţiei, şi anume că nimic nu poţi face cu sila, iar dacă forţezi nota, rezultatele nu vor fi cele aşteptate, ci pe dos.
La fel se petrec lucrurile şi în politică, unde majoritatea impune minorităţii soluţiile ei. Problema are aspecte morale şi legate de libertatea individului, deoarece pînă la urmă ce vrea poporul nu este obligatoriu şi pentru mine. Avem libertatea de a ne opune şi a nu accepta democraţia făcută cu forţa. Cine ştie ce vrea poporul? Nimeni, pînă cînd poporul nu este consultat prin referendum. Unii se cred exponenţi ai maselor şi dau verdicte fără acoperire. Dar chiar şi atunci cînd o decizie este acceptată de 90% dintre cetăţeni, pentru ceilalţi va fi impunere. Majoritatea nu are rostul să domine minoritatea.
De aceea, statul trebuie să găsească soluţii alternative. În primul rînd, legile trebuie precedate de îndelungi consultări, cu toleranţă faţă de părerile oamenilor. Ţăranul care a pierdut pămîntul devine un duşman al justiţiei şi al statului şi în viaţa sa va face tot ce poate ca să denigreze justiţia şi statul, care pe el l-au nedreptăţit. Atenţie, ideal ar fi ca oamenii să nu apeleze la justiţie pentru probleme patrimoniale, care înainte vreme erau rezolvate de juzii satelor, cu bun-simţ.
Statul şi justiţia nu oferă încredere, funcţionarii publici şi magistraţii nu au nici un interes să-i asculte pe cetăţeni şi să le afle argumentele. Nu are loc nici un fel de discuţie, ci totul se decide prin ordin, sentinţă, decizie, ca la armată. Democraţia se face cu forţa, contra oamenilor, nu cu voia lor şi pentru ei. Ceea ce explică situaţia tragică a statelor, ale căror datorii sînt atît de mari încît cetăţenii nu le vor putea acoperi vreodată. Fisura de aici pleacă, de la lipsa de dialog între cetăţeni. Statul este obtuz, netransparent, opresiv, trezeşte ură în mulţi contribuabili. Dacian Cioloş spune el ceva cînd invocă transparentizarea statului, dar o lasă pe seama miniştrilor, ceea ce înseamnă că nici măcar în Guvern nu există dialog ca între oameni!…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.