Prefecţii judeţului Maramureş, incluşi într-o carte document

1
1144

Prefecţii care au ocupat această funcţie după 1990 s-au reunit ieri, 16 decembrie, în holul Palatului Administrativ din Baia Mare. Întâlnirea a fost prilejuită de lansarea cărţii „Prefecţii judeţului Maramureş (1919-1940, 1944-1949, 1990-2015)”. Volumul a fost editat la ideea actualului reprezentant al Guvernului în teritoriu, Anton Rohian, cel care consideră acest volum ca fiind „o carte de vizită” a instituţiei Prefectului Judeţului Maramureş. În deschiderea evenimentului, cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria prefecţilor care au părăsit lumea pământească, dar şi în amintirea eroilor Revoluţiei de la 1989. De asemenea, participanţii au putut asista la un concert de colinde susţinut de corurile instituţiilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar şi de către grupuri de copii din Budeşti, de pe Valea Izei, Şomcuta Mare şi din Târgu Lăpuş.

Prefectul de Maramureş, Anton Rohian spune că i-a venit ideea lansării unei astfel de cărţi, după un simpozion organizat în Cluj-Napoca. Reprezentantul Guvernului în teritoriu mărturiseşte că, după ce s-a întors din capitala Transilvaniei, a studiat arhivele instituţiei şi a constatat că nu există niciun document despre cei care s-au aflat la cârma judeţului. Atunci s-a gândit că ar fi bine să lase ceva în urmă şi să scoată o carte despre cei care, de-a lungul vremii, s-au aflat pe poziţia de prefect al judeţului Maramureş. prefect4„Ideea mi-a venit după ce am fost la un simpozion la Cluj şi dacă tot ne-am raportat la capitala Transilvaniei, am văzut modul în care s-a lucrat pentru această instituţie pentru a o face vizibilă. Mi-am dat seama atunci ce importanţă au avut toţi administratorii judeţului de când s-a constituit această formă de organizare . Am căutat în arhiva Prefecturii Maramureş şi am constatat că nu există decât un document legat de nominalizarea prefecţilor. Nimic ce însemna 1919, ce înseamnă 1938, 1944. Şi atunci am stat în birou pe îndelete. Am avut o discuţie cu doamna director de la arhive, Klara Guseth. I-am zis: «poţi să vii lângă mine să facem o lucrare, nu de doctorat, ci să facem o lucrare pur şi simplu care să ne trimită la sursă, la arhivă, un document practic, ce a fost Maramureşul din 1918, de când a fost Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia”, a explicat prefectul Anton Rohian. Cel de-al 42-lea prefect al judeţului Maramureş din 1919 încoace şi al 14-lea din 1990, Anton Rohian a mai declarat că acest volum, la care a lucrat în colaborare cu directorul Arhivelor Naţionale, Serviciul Judeţean Maramureş, Klara Guseth, este pentru el o mulţumire. „O să cer clemenţă celor care vor citi această lucrare, dar în acelaşi timp vreau să va spun că e o mulţumire mo­dul cum s-a reuşit să fie pusă în pagină din punct de vedere a ceea ce a însemnat Instituţia Prefectului în istorie”, a adăugat actualul prefect al judeţului Maramureş. prefect1În ce-i priveşte pe foştii prefecţi, aceştia consideră că o astfel de carte ar fi trebuit să apară chiar de mai multă vreme. Ei speră că urmaşii lor vor citi această lucrare. „Mă bucur că a apărut. Era cazul demult să apară. E bine că a apărut, cel puţin nepoţii vor citi, dacă vor mai citi în viitor”, a spus primul prefect al judeţului Maramureş, de după 1990, Anton Pop. Acesta îşi aminteşte că, la început, această poziţie de prefect era catalogată ca fiind funcţia de primar al judeţului. Anton Pop are multe amintiri legate de sala de şedinţe a Palatului Administrativ. Aici a fost ales prefect de colegii săi, iar timp de un an şi o lună a avut o misiune dificilă, pentru că a avut de stins multe conflicte, care apăreau în diferite localităţi din judeţ, atunci când se aştepta mai puţin. prefect2„În această sală, la începutul lui ianuarie 1990 s-au întrunit electorii oraşului, ai judeţului şi trebuiau să aleagă primarul general al judeţului, că aşa s-a numit în primele 5-6 luni această funcţie. Am candidat vreo şapte persoane, cu două tururi de scrutin, cu bileţele în căciulă. În final am câştigat în turul doi. Ţin minte că a fost o victorie categorică, deoarece şi ceilalţi care susţineau la început alţi candidaţi, au trecut de partea mea. Un an şi o lună am fost prefect, după care mi-am dat demisia. Nu mi-a plăcut. Una se întâmpla şi alta am gândit eu. Sigur că am avut la vremea aceea discuţii cu Ion Iliescu, cu Petre Roman, cărora le-am spus că, dacă vorbim de Executiv, să fie Executiv, dacă vorbim de Legislativ, să fie Legislativ şi fiecare să-şi vadă de treaba lui, dar la noi era un amestec total. Un lucru ce nu l-am acceptat. A fost mandatul foarte dificil, cu foarte multe turbulenţe cam prin tot judeţul şi eu am ţinut să particip la ele, să le rezolv. Nu am trimis pe alţii şi aşa, nopţi la rând am petrecut aici în Prefectură. Ar fi multe de spus: episodul Săpânţa, minerii de la Şuior, problemele din Rona, din Deseşti, Remetea, Lăpuşel, localităţi unde nu mă aşteptăm să fie conflicte, dar aşa au gândit oamenii atunci. Apoi s-au mai liniştit”, a mărturisit Anton Pop. Primul prefect al judeţului Maramureş a rememorat şi un moment tragi-comic din acea vre­me. La un conflict cu ucrainenii din Poienile de sub Munte au mers procurorul de la judeţ, împreună cu alţi colegi să rezolve problemele, dar au ajuns să fie închişi într-un beci. În plus, s-a dat drumul la apă, astfel încât toată noaptea, oamenii au fost nevoiţi să stea în astfel de condiţii. Sâmbătă dimineaţă, Anton Pop a fost nevoit să se deplaseze personal pentru a tempera spiritele încinse ale localnicilor şi era să fie închis în locul procurorilor şi al poliţiştilor. Cu greu a scăpat din această situaţie, iar câteva zile la rând a avut parte de injurii şi ameninţări.prefect5 Anton Pop rămâne cu satisfacţia că a fost primul care a punctat necesitatea ca prefecţii să fie independenţi, iar ulterior sugestia sa a fost pusă în practică. Un alt fost prefect al judeţului Maramureş, Viorel Deghid şi-a adus aminte de mandatul său în care a fost nevoit să mobilizeze lumea pentru a vota modificarea noii Constituţii, dar şi să organizeze alegerile din 2004. „A fost un mandat interesant în care îmi aduc aminte că am organizat un referendum pentru aprobarea noii Constituţii a României, un lucru extrem de important. Era foarte important să se prezinte lumea la vot, să avem majoritate, care să consfinţească o nouă constituţie care era absolut vitală pentru România. Am organizat de asemenea alegerile din 2004, am avut această responsabilitate şi multe alte lucruri care s-au desfăşurat în condiţii normale, cu respectarea legii”, a spus Viorel Deghid, cel care a ocupat funcţia de prefect din 30 octombrie 2004 până în ianuarie 2005. Cartea este considerată ca fiind o necesitate pentru „a umple un gol”. „O primesc cu drag şi mă bucur pentru ea şi pentru noi. E o carte necesară. Cărţile au destinul lor şi cartea aceasta are o traiectorie predestinată: să vină să umple un gol, un gol în sensul că nu am avut o astfel de legitimare, o astfel de identitate. Avem o boală cruntă, noi, românii. Nu ştim să ne păstrăm arhivele, nu ştim să ne scriem cronicile şi trec timpurile peste noi şi rămân lucrurile suspendate”, a declarat directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean.

1 COMENTARIU

  1. Si totusi unde sunt prefectii adevarati ai istoriei Maramureşului de dinainte de 1947? Unde a fost Prefectura in 1918? Cui apartine aceasta cladire astazi?

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.