Crăciunul copiilor

0
448

Miturile despre conceperea fiului omului de către un zeu şi de o muritoare sînt foarte vechi, iar în creştinism sărbătoarea Naşterii Domnului ne îndeamnă să-i respectăm pe prunci. Tradiţiile din preajma solstiţiului de iarnă nu sînt perimate, avem nevoie de aceste lecţii morale, deoarece chiar şi societatea actuală, „post-modernă”, îi discriminează pe copii! Colindele sînt educative, ne încălzesc sufletul, dar ne dorim şi legi mai bune de protecţie a copilului!
Sîntem surprinşi cînd aflăm că în Occident legile sancţionează abuzurile părinţilor, ni se pare că statul n-ar trebui să intervină în familie. Cînd copilul se află în situaţie de risc fizic şi psihic, în propria familie, societatea este datoare să intervină, chiar dacă abuzatori sînt părinţii săi. Statul român are datoria să susţină ferm viitoarele generaţii.
Au fost astfel de cazuri. Recent, familia Marius Bodnariu din Norvegia este bănuită de „corecţii fizice” şi „îndoctinare religioasă”, aşa că statul norvegian, prin serviciul de protecţie, i-a extras pe cei cinci copii din familie şi îi pregăteşte pentru adopţie. Va avea loc un proces, dar constatăm că exigenţa legilor norvegiene este cu mult mai mare faţă de a celor din România, unde nici nu se pune problema dacă părintele îşi obligă copiii să participe la ceremonii insistente de îndoctrinare religioasă, în cadrul unor religii exterioare, pe care habotnicii nu le înţeleg.
Unde este limita între libertatea individului şi linia educaţională trasă de părinţi şi educatori? Societatea occidentală tinde să le restrîngă părinţilor dreptul de a-i face pe copii dependenţi. Copiii au drepturi şi nu trebuie să le încălcăm. Părinţii tind să îşi exacerbeze rolul, cerînd obedienţă absolută, în schimbul mîncării, cazării, întreţinerii. Crescuţi în acest stil exigent, copiii se maturizează înainte de vreme, iar sufletul lor neudat cu dragostea părinţilor se ofileşte. Dostoievski a scris pagini minunate despre copii, încercînd să înţeleagă miracolul ce se produce, cînd sufletul adulţilor se vindecă prin copii.
Tindem să-i educăm pe copii cu exigenţă, sub pretextul că îi pregătim pentru viaţă. Direcţia occidentală a părăsit aceste procedee, preferînd educaţia creativă, pe bază de curiozitate. Educaţia cu forţa este cea mai rea posibilă. Dacă îl duci pe copil cu sila la biserică, efectul va fi pe dos decît dorim. În zadar îi învăţăm pe copii formele exterioare, dacă nu îi stimulăm să mediteze la esenţa realităţii. Forma nu aduce după ea fondul.
Copiii sînt vulnerabili şi adulţii profită adesea de acest fapt. Să fim mai atenţi la dorinţele lor, să-i ascultăm, să avem răbdare ca ei să decidă ce vor să facă. Să le dăm mîncare şi haine, dar cu mult mai importantă este afecţiunea. Cu răul nu ajungi departe, zice românul. Să-i primim pe colindători, sînt fiii omului, poartă cu ei mesajul divin. Îl reprezintă pe Isus, dar şi pe cei de dinainte, Hercule a fost fiu de zeu şi de muritoare, egipteanul Horus s-a născut dintr-o virgină, Krishna şi Buddha au fost copii asiatici, Zoroastru s-a născut rîzînd. Miturile vechi şi religia noastră ne spun acelaşi lucru: salvarea lumii vine de la copii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.