Pasc oile în ziua de Crăciun!

0
459

Am trecut „dealul”, era zăpadă prea puţină, nu am avut multe emoţii, doar insulele albe de zăpadă din Pasul Gutîi îmi confirmau oboseala de a respecta tradiţia. Mergeam să o colind pe mama!  De mulţi ani nu am mai făcut gestul devenit atât de familiar altădată;  cât mai trăia tata, ajungeam la geamul din curtea casei, unde reuşeam să anunţ pe glas domol: O, ce veste minunată!
Iarna adevărată, geroasă, plină de zăpadă, cu ţurţuri sticloşi, imenşi, ce atârnau de copaci, promoroacă pe mustăţi, frigul albastru şi cerul plin de stele  extrem de lucitoare era imaginea Crăciunului copilăriei. În 2015, frigul a dispărut. După  urcările şi coborârile meandroase, ajung la păstrăvăria lui Alex. Mai merg  o postată şi văd un botei de oi ce păşteau iarbă. În alţi ani, pe vremea aceasta, oile erau pe mălăini, pentru a se îndestula cu tulpinile de porumb. Aveam senzaţia că ceva nu merge, că ceasul a sărit din axa timpului.
Am ajuns în sate, oamenii ieşeau din biserică, un amestec de haine chinezeşti şi autohtone. Nici un Viflaim, nici o capră, nici un drac care să zornăie tălăngile. Şi totuşi, treceam pe Valea Marei, inima din dreapta Maramureşului. Mergeam cu autoturismul spre Sighet.
Am supărat planeta! Prea mult din sângele ei negru am ars, ca să ne facem singuri belele şi să ne construim cetăţile morţii! Sunt semne că am greşit, că am rănit armonia, crezând că putem supune ceea ce ne hrăneşte şi ne întreţine.
Şi totuşi, oile pasc în ziua de Crăciun, în leagănul colinzilor, în Maramureşul minunat şi întinat de progres şi comfort. Ajung la casa părintească şi îngân: Slobod îi a colinda! Nu mai răspunde tata! Colind cu lacrimi în ochi: Sculaţi, sculaţi, boieri mari!
Vasile TIVADAR

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.