Surogat pentru familie

0
476

Biserica Ortodoxă Română susţine iniţiativa cetăţenească de modificare a art. 48 din Constituţie, pentru a redefini căsătoria şi familia ca uniunea dintre o femeie şi un bărbat. Susţinem această completare a legii, chiar dacă se opune politicii de liberalizare sexuală promovată de Uniunea Europeană, de statele occidentale, plus Grecia.
Biserica are o influenţă slabă în societatea occidentală, mai mică decît statul capitalist. Se spune că 1% dintre oameni ar fi cu probleme de autoidentificare privind sexul,  pe care însă economia nu îi poate pierde, nu putem renunţa la integrarea acestei minorităţi sexuale în societate şi în muncă, prin acceptarea homosexualilor şi lesbienelor de către restul populaţiei. Transgenerii există, nu putem să-i ocolim, cum a făcut Ceauşescu. Chiar dacă genele lor sînt într-un segment mic al biologiei umane, se nasc şi se vor naşte astfel de oameni diferiţi de marea majoritate, ceea ce este natural, ei nu vor dispărea niciodată. Acest fenomen este complex din punct de vedere ştiinţific şi ţine de evoluţie şi de diversitate şi apare chiar şi în lumea animală. Homosexualitatea a fost scoasă din categoria bolilor, nu este o maladie, cum s-a crezut multă vreme, şi problema nu dispare dacă ne facem că nu o vedem.
În urmă cu vreo cîţiva ani, Franţa a scos în stradă un milion de catolici şi s-au opus legiferării uniunilor civile dintre soţii de acelaşi sex, însă nu a fost suficient, legea tot a apărut. Să declanşăm în România un referendum ar fi o greşeală, deoarece societatea ar răspunde NU. La noi, liberalizarea sexuală şi dobîndirea drepturilor civile se află la început, după o perioadă în care gay-ii erau vînaţi de Securitate. Societatea democratică pune mai mare preţ pe păstrarea ordinii sociale şi pe îndeplinirea aspiraţiilor spirituale ale indivizilor, decît pe criticarea obiceiurilor oamenilor din dormitor, fie şi contra-productive în ce priveşte naşterea de noi oameni.
Campania de strîngere de semnături susţinută de biserică va dovedi în ce măsură societatea noastră s-a schimbat sau dacă este pe cale să se schimbe. Dacă acţiunea va fi cu succes, vom avea ca vecini familii de gay sau de lesbiene abia peste una sau două generaţii, nu în următorii zece ani. Să ne gîndim ce am fi făcut dacă ne-am fi născut noi înşine cu asemenea … înclinaţie biologică (am citit jurnalul lui Ion Negoiţescu, Straja dragonilor, şi mi-am dat seama cam ce am simţi), cred că duc în spate o traumă în plus faţă de heterosexuali, plus că arborele lor genealogic nu prea are şanse să crească. Ne-ar conveni?
Sentimentul creştin ne împiedică să criticăm ce nu cunoaştem, dar putem amîna decizia privind cununiile între persoane de acelaşi sex, pînă cînd vom înţelege acest fenomen marginal din societatea umană, adus în centrul atenţiei prin discriminarea pozitivă ce a inun­dat cultura (cărţile, filmele, politica). La această oră, acceptarea cu drepturi depline a minorităţii sexuale ridică probleme de „igienă” socială, pe care cu greu le vom putea rezolva. Dacă acceptăm ca familiile unisex să adopte copii, educaţia pro domo la ce va duce? Avem sensibilităţi în acest punct, identitatea de gen ar putea fi manipulată. Liberalizarea sexuală trebuie să aibă limite, nu acceptăm căsătoria cu minori (sexul cu minori), adulterul, sau căsătoriile de tip arab, un bărbat să poată avea mai multe soţii, sau invers. Familia trebuie definită clar, ca uniunea dintre o femeie şi un bărbat, pentru că aceasta este deocamdată tradiţia creştină şi a societăţii noastre.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.