Semnele Anului Nou

0
611

Am intrat în al 27-lea an după 1989 şi continuăm calea schimbărilor, căci nu doar ţările din lagărul comunist şi-au modificat atunci sistemul politic şi economic, ci întreaga lume a intrat în altă logică geostrategică, iar 2016 vine să continue sensul acelei revoluţii mondiale, cu efecte directe asupra vieţilor noastre. Soluţia raţională este să acceptăm devenirile democratice.
Filosofii spun că totul se schimbă, neschimbată fiind doar … schimbarea, dar să nu ne bazăm pe acest lucru, deoarece relaţia noastră cu societatea are la bază puncte fixe de reper. Ne întrebăm mereu unde am ajuns şi spre care ţel mergem. Pentru a marca istoria, este cazul să ne amintim ce am trăit înainte de Revoluţie, memoria fiind selectivă şi alegînd de regulă momentele faste. Am trăit intens eliberarea, dar acest lucru să nu altereze trecutul. Mulţi fac reproşuri generale şi generalizante statului şi societăţii româneşti de astăzi, iar despre sistemul comunist au cuvinte de laudă. O fi greu să reactivăm acei ani, dar noi ne amintim că am trăit închişi între graniţe, în vreme ce astăzi majoritatea românilor circulă liber, pe motive economice, educaţionale sau turistice, în Europa şi în lume, pentru a-şi găsi menirea şi a-şi îndeplini aspiraţiile. Proprietatea privată era interzisă, cetăţeanul avea dreptul să deţină o casă şi 5 ari de teren. Eram obligaţi să muncim în întreprinderile de stat, pe o retribuţie nenegociabilă. Viaţa era o grijă să faci rost de pîine, ulei, zahăr, carne. Chiar şi spaţiul psihic era alterat de lipsa de speranţă.
Este adevărat că astăzi circa 20% dintre cetăţeni nu se pot adapta la societatea concurenţială, probabil şi mai mulţi au nemulţumiri privind viaţa lor şi nu-şi găsesc echilibrul. Să evităm totuşi să susţinem ideologiile politice extremiste (urmează în acest an alegeri locale şi parlamentare), politicienii care promit stelele de pe cer, voturile cu daruri. Pentru a ne simţi bine ca oameni, trebuie să obţinem respectul semenilor, ceea ce se poate face prin muncă eficientă şi inteligentă. Nu vom reuşi să iniţiem afaceri economice pe orbită, cum cercetează americanii, dar vom avea succes oriunde pe Pămînt, dacă ne vom da silinţa să lucrăm opt ore pe zi, poate şi sîmbăta. Nu putem cere să avem sănătate, educaţie, autostrăzi, ordine publică, justiţie, dacă nu contribuim la bugetele de stat cu nimic, ci muncim la negru ca firme şi persoane fizice.
Lumea are un sens, îl putem anticipa, ne ajută istoria şi experienţa fiecăruia, buna-creştere. Viitorul ce ne aşteaptă în 2016 nu va fi al hazardului, ar fi prea simplu pentru noi să aşteptăm doar ca alţii să ne decidă soarta. Românii care muncesc în afara ţării înţeleg că acolo sînt acceptaţi pentru că lucrează bine, conştiincios, eficient – faţă de unii muncitori autohtoni. Corectitudinea va fi răsplătită mereu, iar încercarea de a acapara ce nu-ţi aparţine duce la dezamăgire.
Trăim sub semnul incertitudinilor, dar anul 2016 are semne bune. Putem fi optimişti că ne vom îndeplini idealurile rezonabile. Nu vom cîştiga niciodată la Loto, nu vom deveni campioni, nu vom fi celebri (iar cei care vor fi nu o vor simţi), prin urmare trebuie să reluăm munca, să rămînem obiectivi şi echilibraţi, cu excepţia situaţiilor în care şi Isus şi-ar ieşi din fire şi ar protesta contra regulilor/legilor care sînt făcute parcă pentru a fi încălcate.
Anul 2016 ne aduce ocazia nouă să fim noi înşine, fără nici un fel de teamă. Dacă este cazul, putem găsi alt loc de muncă, altă ţară, alţi oameni cu care să colaborăm şi care să ne respecte munca şi talentul. Dacă vom întîlni răul în cale, în formele diverse pe care le ia, de la excesul de sinceritate la excesul de prefăcătorie, îl vom ocoli, nu ne vom consuma energia utilă, vom depăşi formele ciudate şi obtuze ale unor oameni, vom trece peste ele, considerîndu-le excepţii sociale ce trebuie tratate cu înţelepciune, nu eradicate.
Facem parte din familia statelor europene în care oamenii au acelaşi fel de a fi ca al nostru, trăiesc la fel şi muncesc la fel. Dar totuşi diferă de noi, sînt parcă mai relaxaţi, nu au atît de multă încrîncenare în ce fac. Pasiunea, sentimentele violente ne copleşesc şi ne pot întuneca dreapta judecată. Regula este să nu iubim excesiv nici banul, dar nici celelalte singularităţi lumeşti. Dorinţa este să ne stăpînim pornirile şi să evităm pe cît posibil suferinţele morale, ca indivizi şi colectivitate.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.