Obiceiuri străvechi de Bobotează

0
576

În perioada 3-5 ianuarie 2016, din cele 102 biserici ortodoxe din Ţara Lăpuşului, a fost vestit Botezul Domnului. Preoţii şi însoţitorii lor (cantor, făt, cîntăreţ bisericesc) au umblat cu crucea, apă sfinţită (aghiazmă) şi un mănunchi de busuioc, stropind casele şi acareturile gospodarilor. În oraşul Tg. Lăpuş, au vestit Botezul Domnului preotul paroh Andrei Baboşan, preotul Mihai Gheduţiu şi preotul paroh Florin Stan, care este şi protopop de Lăpuş.
Azi, 6 ianuarie 2016, ca-n fiecare an, prăznuim Botezul Domnului sau Boboteaza, adică momentul naşterii spirituale a Mîntuitorului prin botezul în apa Iordanului de către Ioan Botezatorul. Aghiasma mare, sfinţită în ziua de Bobotează, are harul izbăvirii de rele: de boli, de puteri potrivnice, de tulburare sufletească. Ea precede sărbătoarea Sfîntului Ioan, cel care a săvîrşit botezul Mîntuitorului Iisus Hristos. Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Iordanului, în care a fost botezat Mîntuitorul. Acesta este şi motivul pentru care aghiazma mare este mereu limpede şi are puteri deosebite. De această zi se leagă multe credinţe şi obiceiuri. Atunci cînd preotul şi cantorul sfinţesc casele („umblă popa cu crucea”), în Ajunul Bobotezei, cu oamenii bisericii merg şi copii. Îmbrăcaţi în costume populare, intră în curţile credincioşilor şi vestesc sosirea preotului, făcînd urări gazdelor: „Tiralexa-i Doamne, grîu de primăvară şi-n pod, şi-n cămară, şi pe prispă-afară”. Crucea sfinţită pe care o poartă preotul se îmbracă în fuior de cînepă, spice de grîu, busuioc. Acesta din urmă este strîns în mănunchi şi legat cu o panglică tricoloră.
Cînd preotul intră cu „Iordanul”, la casa unde se află o fată care nu s-a măritat (deşi trebuia s-o facă), o babă aruncă nuci pe jos şi pune iţele de la războiul de ţesut (teară) în pragul casei, ca să treacă preotul şi cantorul peste ele („aşa să umble feciorii la fată, cum umblă şi iţele în teară).
Fata care-şi caută ursitul pune în seara de Bobotează un buchet de busuioc sau pospan sub pernă. Noaptea, îşi visează ursitul, unora li se arată în vis, altora nu. Fata face în ajunul Bobotezei un „cocuţ” din 9 linguri de făină albă, pe care-l frămîntă cu apă şi multă sare. Seara, mănîncă acest colăcuţ prea sărat, fără să bea apă pînă a doua zi – şi aşa îşi visează ursitul, care vine şi-i dă apă de băut.
În noaptea de Bobotează, se confecţionează şi se pun „domni” (moşi) la fete şi “doamne” la feciori. Moşii sînt făcuţi din cîrpe multicolore, umplute cu paie sau cu pănuşi de porumb şi sînt puşi cît mai caraghios posibil într-un pom din curtea fetei sau a feciorului bătrîior. Dimineaţa, dacă cei vizaţi nu le observă, feciorii şi fete iau păpuşile din pomi şi le poartă în alai pe uliţele satului.
• În comuna Lăpuş, după slujba de la biserică şi de la mănăstire, credincioşii se adună în centrul civic al localităţii, unde are loc marea Sfinţire a apei. Apoi, se desfăşoară un obicei religios de Bobotează: patru feciori poartă 4 prapuri, într-o „cruce vie”. Flăcăii ţin în mîini prapurii cu crucile îndreptate în jos spre cele 3 ciubere (butoaie) pline cu apă curată de izvor. În continuare, preoţii parohi sfinţesc apa mare, pe care credincioşii o duc, în vase mici, la ei acasă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.