Tinerii noştri şi reforma de la noi…

0
451

Ceea ce trebuie să înţelegem este că o societate democratică nu-i una în care fiecare individ îşi urmăreşte exclusiv propriile interese, fără să îi pese de ceilalţi. Dimpotrivă, adevărata de­mocraţie înseamnă colaborare şi capacitatea de a acţiona împreună pentru un scop major, nobil. Ca să anticipăm viitorul, trebuie să privim realitatea primilor cincisprezece ani din mileniul al treilea prin ochii tinerilor. Inventivitatea, dinamismul şi libertatea de spirit a tinerilor, profesionalismul şi experienţa dascălilor, care au fost şi sunt mereu alături de ei, dau certitudinea că viitorul ţării este pe mâini bune. Împreună, autorităţi, organizaţii neguvernamentale, instituţii de învăţământ, profesori şi părinţi, suntem datori să oferim tinerilor – elevi şi studenţi – o edu­caţie de cea mai bună, serioasă şi competitivă calitate. De aceea, cea mai importantă este conlucrarea permanentă dintre factorii care se ocupă de educaţie. Scriu cu majuscula respectului despre şcoală şi dascăli, despre elevi şi părinţi. Scriu şi despre (nelămurita încă) reformă. Spiritul de reformă, precum şi soluţiile de reformă nu pot veni din altă parte decât din educaţie, din sistemul de învăţământ. Ceea ce înseamnă că trebuie mai întâi să încerci să valorifici tot ce este posibil în interiorul sistemului şi apoi să soliciţi sprijin din afara lui. Astfel de soluţii există şi se bazează pe inteligenţă şi iniţiative. Constatăm deseori că, în opinia unora, reforma este foarte bună când se face la alţii şi nu mai este la fel de bună când e necesar a o face fiecare în parte. Trebuie să proiectăm, să clădim şi să susţinem un sistem deschis, concurenţial, generator de progres. Dacă nu vom realiza un astfel de sistem concurenţial şi, mai ales, unul cu autoreglare – în care toate impedimentele să devină stimulente pentru dezvoltare – vom reuşi doar ca, în locul unui tineret cu o înaltă, superioară educaţie, să i se dea societăţii o birocraţie înalt-superior organizată. Speranţele pleacă de la cei din sistemul educaţional (pentru că acolo lucrează, este profesia lor de credinţă) şi de la cei cu care operează (elevii, în principal, dar şi studenţii, evident) şi care vor clădi viitorul societăţii noastre. Trebuie deschisă, mereu (re)deschisă o piaţă a resurselor intelectuale având ca scop educaţia individului, a personalităţii fiecăruia, a specialistului care va trebui să trăiască şi să muncească în acest al treilea mileniu de după Hristos. Neîndoielnic, tinerii au acum posibilitatea de a se exprima liber, de a-şi dezvolta şi răspândi ideile şi proiectele. Nu trebuie să le fie teamă să spună şi să facă ceea ce gândesc, atât timp cât acţiunile lor nu vin în contradicţie cu libertăţile celorlalţi. De aceea, trebuie să-i îndemnăm şi să-i susţinem pe tinerii noştri înspre a avea încredere în dascălii şi părinţii lor, în colegii şi prietenii lor. Să-i îndemnăm şi să-i susţinem să încerce a lucra împreună – cu colegii şi cu dascălii lor, cu părinţii şi prietenii lor – şi atunci rezultatele pe care le vor obţine, şi pe care le va obţine societatea noastră toată, vor fi, cu siguranţă, mai bune. Este o lecţie a unităţii pe care, din păcate, cei mari o uită adesea. Este o lecţie de învăţarea căreia depinde chiar viitorul democratic şi prosper al ţării noastre. Este o lecţie prin care ei, tinerii, demonstrează, chiar de pe acum, că merită şi vor merita, în continuare, nota maximă. La mulţi ani! Şi multă izbîndă! Octavian BUTUZA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.