Transparenţa … zidului

0
331

Societatea democratică se bazează nu doar pe pluralismul politic şi pe votul liber, ci şi pe transparenţa decizională, ceea ce înseamnă că instituţiile publice de stat trebuie să fie deschise către cetăţeni şi mass-media. Însă relaţia aceasta şchioapătă. Dacă înainte de aderarea la UE presa era respectată, după anul 2007 relaţia s-a degradat, ziaristul nu mai are acces la informaţii, este supus unei „cenzuri” riguroase şi în consecinţă ziarul şi cetăţenii/cititorii nu primesc informaţiile necesare. Ne opunem acestui sistem de control excesiv şi cerem acces liber şi direct la informaţiile de interes public.
După 2007, ministerele şi apoi instituţiile descentralizate, pînă jos la primării, invocă tot felul de motive, dreptul la propria imagine şi confidenţialitatea, ca informaţiile relevante să nu fie publicate în presă. Redactorul este îndemnat să scrie o cerere către instituţia respectivă, în baza Legii 544, însă şi în acest caz informaţiile solicitate întîrzie să ajungă la ziar, poate dura 30 de zile, şi de regulă sînt „secretizate”, adică abundă în date de ordin general, extrase din lege, la care eventual se adaugă o statistică seacă, gen: am făcut atîtea controale şi am aplicat atîtea sancţiuni contravenţionale. Dar adesea răspunsul nu mai vine, se pierde pe undeva, trebuie să refaci cererea şi să explici din nou. Dacă te revolţi, primeşti sfatul să dai instituţia de stat în judecată…
Cu totul alta era situaţia privind  accesul la informaţii înainte de 2007, jurnalistul îşi putea face meseria, nu i se puneau piedici şi frîne, avea acces în orice birou, putea să discute cu funcţionarii publici – că doar şi ei sînt cetăţeni cu cuvînt. Azi, salariaţii de la unităţile de stat nu au dreptul să dea informaţii jurnaliştilor. Dacă vreun funcţionar prieten mă vede pe hol, în cel mai bun caz îmi spune: „N-avem voie să discutăm cu ziariştii!” Am păţit acest lucru în ianuarie 2016, deunăzi, la două instituţii de stat, ai căror şefi, în loc de „Vom colabora şi în acest an”, mi-au comunicat că au primit interdicţie de la minister să mai dea informaţii presei, …, va trebui să trimitem cereri scrise la purtătorul de cuvînt al ministrului. Desi­gur, vom face acest lucru, pentru ca cititorii să afle informaţiile necesare, chiar şi „reci”, însă nu este de bine pentru democraţia noastră, ci de rău din toate punctele de vedere, chiar şi din cel european. Practic, statul refuză să ofere informaţii presei şi, ca efect indirect, cetăţenilor.
Curios este că am făcut schimbarea în 1989, dar ceva s-a întîmplat după aceea cu statul nostru, de a apărut atîta secretomanie. În loc să iniţieze campanii de informare a cetăţenilor, prin mass-media, instituţiile de stat se închid, refuză orice dialog deschis, doar preşedintele, miniştrii şi primarii au dreptul să comunice cu presa, ceilalţi sînt „muţi”. Legea transparenţei decizionale şi Legea accesului la informaţiile de interes public sînt aplicate fără racordare la cultura democratică şi civică, atît de necesare pentru construcţia unei societăţi deschise, intelectuale.
Prim-ministrul Dacian Cioloş are obligaţia să refacă legătura cu mass-media, pe baza principiului transparenţei şi al accesului liber la informaţiile de interes obştesc. Sîntem de acord că s-au făcut paşi liberali privind achiziţiile publice, declararea averilor, regimul incompatibilităţilor, conflictul de interese, licitaţiile electronice, dar acum mass-media are în relaţia cu statul un zid gros, fără de uşă. Deschideţi poarta, domnule fost comisar european! Fără de presă liberă, baza societăţii civile active şi a opiniei publice conştientizate, vom deveni un stat şi un popor captiv intereselor şi capriciilor clasei politice şi justiţiei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.