Retrocedările amare

0
551

Comisiile locale de fond funciar îşi reiau activitatea, printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului Cioloş. Primarii şi membrii comisiilor au mai primit un termen, 1 ianuarie 2017, să elibereze toate titlurile de proprietate pentru terenurile agricole şi cu vegetaţie forestieră. Nu vor reuşi nici de această dată şi se va ajunge la concluzia că administraţia de stat este incapabilă să rezolve problema proprietăţii.
De la apariţia Legii fondului funciar nr. 18/1991 au trecut 25 de ani. Politicienii de atunci au crezut că în 3 luni vor restitui imobilele luate abuziv de regimul comunist, ceea ce arată cît de naivi şi total rupţi de realitate erau politicienii de atunci, în frunte cu Ion Iliescu. Va mai trece mult timp pînă cînd vor declara încheiată decooperativizarea, însă nedreptăţile făcute în aceşti ani de comisiile locale şi judeţene în numele democraţiei sînt la fel de mari ca cele de la naţionalizarea din 1948 şi de la cooperativizarea din 1949-1962.
Istoria comunizării a început în 1944 şi s-a încheiat în 1989, au fost 45 de ani de abuzuri făcute de statul comunist asupra cetăţenilor. Statul democrat nu reuşeşte să-i dea înapoi proprietarului ce i-a luat. Situaţia este hilară, hoţul (statul) îl întreabă pe păgubaş ce i-a furat, îl obligă să facă cerere şi să demonstreze că bunul se afla în proprietatea sa. Sîntem ţara lui Păcală şi Tîndală, fără îndoială, iar expresia cea mai caracteristică a noilor politicieni este caricatura lui Ion Iliescu zîmbind viclean.
Statul român deţine tabele cu pădurile, terenurile, casele, întreprinderile confiscate prin legile abuzive de către comunişti. Există cărţi funciare, parcelare şi alfabetare, cel puţin în Ardeal. Sînt registre agricole. Fiecare imobil confiscat trebuia retrocedat celui de la care a fost luat, era calea simplă. Dar Ion Iliescu şi ai lui au preferat calea complicată, păgubaşul să scrie o cerere şi să anexeze dovezile de proprietate. În loc ca statul să-şi ceară scuze de la proprietari pentru că le-a folosit proprietăţile cu forţa, vreme de 45 de ani, a trebuit ca proprietarul să scrie cu mîna sa, în 1991 şi în 2000: VĂ ROG SĂ ÎMI RESTITUIŢI PROPRIETATEA!
Comisiile locale şi judeţene de fond funciar, conduse de primari şi prefecţi, au fost cele care au decis cine are drept la proprietate, revizia fiind delegată justiţiei. Dar primarii şi prefectul nu răspund personal pentru greşelile şi abuzurile făcute, cel puţin pînă acum. Răspunderea a fost disipată pe grup (comisia funciară), la răspundere nu vine nici o persoană, ci însuşi statul, în numele căruia s-au făcut toate abuzurile, şi la cooperativizare, şi la decooperativizare, şi la naţionalizare, şi la denaţionalizare.
Cel mai mare abuz, de 500 milioane euro, s-a petrecut în cazul Composesoratului nobil Borşa, care a avut în 1948 o suprafaţă de pădure foarte mare (17.000 ha, se spune), dar comisiile locală şi judeţeană de fond funciar au refuzat s-o restituie. Judecătorii au aprobat 17.000 ha, sentinţa fiind definitivă, irevocabilă şi executorie, dar pădurea nu a fost retrocedată pînă azi. De ce? Au fost greşeli şi abuzuri, încît fostul proprietar n-a primit pădurea uriaşă, ci a fost dată altora, care nu aveau drept de proprietate. Va urma executarea silită, cu plăţi de daune cominatorii de o mie de lei pe zi. Cine le va plăti? Primarul, prefectul, membrii comisiilor, cei care au greşit, cei care au abuzat de lege? Nu, ci statul va plăti în locul persoanelor vinovate de proasta aplicare a legii. Noi toţi vom plăti, contribuabilii. Iar de cîştigat au cei care au ştiut să profite de lege. Nu putem accepta aşa ceva!
Singura speranţă pentru a face dreptate ne era în Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar iată că deciziile CEDO condamnă statul să plătească oalele sparte, iar membrii comisiilor de fond funciar scapă cu faţa curată şi corupţia rămîne nepedepsită.
Vor fi alegeri noi şi credem că a venit momentul ca statul să aloce fonduri pentru a verifica modul în care au fost aplicate legile fondului funciar, caz cu caz. Nu este admisibil ca fiul autorului să nu primească terenul intabulat pe tatăl său, ci nepotul de frate, pe motiv că Legea 18 permite acest lucru! Nu este drept ca terenul autorului să fie abandonat (fiind pe pantă mare), iar moştenitorul să primească un teren de o sută de ori mai valoros, în intravilanul oraşului! Nu este drept să se facă constituiri, înainte de a se încheia reconstituirile! Nu este drept ca legea să fie aplicată de “mafioţi”, în dauna celor îndreptăţiţi! Decooperativizarea şi denaţionalizarea produc abuzuri mai mari decît cooperativizarea şi naţionalizarea! Vin alegerile şi partidele justiţiare au loc de acţiune.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.