Elevii noştri vor drepturi, fără vreo îndatorire. Nici măcar aceea de a învăţa!

0
427

Reproduceam în numărul 7.850, din 21 ianuarie (joi) a.c. al „Graiului”, o parte din declaraţia doamnei profesor Ana-Maria Constantin, doctorand la Universitatea din Poitiers (Franţa) şi la Universitatea Alexandru I. Cuza din Iaşi (România).
Este şi profesor la Lycée de La Rochelle-Franţa. Şcoală la care se respectă reputaţia, unde regulamentul este foarte dur, uniforma-i obligatorie, precum coafura fetelor, un coc micuţ, şi bărbieritul zilnic la băieţi. Telefonul mobil este strict interzis, folosirea e sancţionată, simplu, prin confiscare. Contractul părinţilor şi elevilor cu şcoala e lege respectată cu sfinţenie! La noi, elevii nu mai învaţă, sunt obraznici, flegmatici, copiază, chiulesc, îşi mint părinţii, sunt mai bine îmbrăcaţi ca profesorii, chiar fac parada modei, atunci când catadicsesc să treacă pe la şcoală. Mestecă, nepoliticos, gumă. Se strâng în braţe, lasciv, la semafor. Filmează la ore cu telefonul mobil, se amuză între ei sau pe socoteala profesorului, se bat, ba chiar îi agresează pe dascăli. Nu toţi elevii, ci puţini, doar unii/unele, evident. Doamne, fereşte, nu generalizăm! Zilele trecute, „Statutul Elevului” a fost luat în discuţie la Ministerul Educaţiei. Ce vor elevii? Iată principalele revendicări: dreptul de a refuza participarea la cursuri care depăşesc şapte ore pe zi sau 30 de ore pe săptămână, dreptul de a contesta notele primite, de a da feed-back profesorilor sub formă anonimă, mai vor a avea „asigurat dreptul de reuniune şi protest chiar în şcoală, dar şi dreptul la educaţie în spital, dacă suferă de o boală care necesită spitalizare îndelungată. Ei, elevii români, vor să beneficieze de educaţie diferenţiată. Spre exemplu: elevii foarte buni să poată promova doi ani şcolari într-unul singur, să înveţe în săli adaptate unui număr optim (o clasă nu ar trebui să depăşească 25 de elevi). Şi mai vor să fie informaţi cu cel puţin trei zile înaintea unei lucrări scrise. În plus, vor să primească rezultatele evaluărilor în maximum 10 zile lucrătoare de la data la care au susţinut testele. În statut, mai este trecut dreptul de a beneficia de educaţie în limba maternă sau într-o limbă străină (clase bilingve). Aici le dăm dreptate, e ceva necesar într-o lume unde nu mai poţi trăi fără să ştii cel puţin două-trei-patru limbi de circulaţie internaţională. Un alt drept pe care îl cer este de a beneficia gratuit de cel puţin o oră de consiliere psihopedagogică pe an. În „statut” mai sunt trecute şi alte drepturi de care, în teorie cel puţin, beneficiază. Exemplu: decontarea navetei şi dreptul ca opiniile proprii să nu fie cenzurate în timpul orelor. Şi mai vor ca cei care au împlinit 14 ani să „poată completa pe propria răspundere cererea de înscriere la ora de Religie”. Şi vor să aleagă singuri materiile opţionale. Toate aceste drepturi vor să fie trecute în „Ghidul elevilor”, care va fi transmis în toate şcolile din România. Experţii în Educaţie sunt sceptici cu privire la adoptarea „Statutului Elevului”, în condiţiile în care nici despre „Statutul Profesorulu” nu se mai aude nimic. Or, câtă vreme avem prevederi în Legea Educaţiei care nu sunt respectate, până la un statut al elevului e cale lungă. Obligaţii? – m-am întrebat, naiv. Da, elevii noştri vor avea obligaţia de a le furniza reprezentanţilor lor informaţii privind modul în care se desfăşoară orele, dacă sunt trataţi corect, dacă li se respectă drepturile. „Fiindcă, de cele mai multe ori, elevii nu vorbesc de frică, sau pentru că nu îşi cunosc propriile drepturi” – se mai arată în statut. De asemenea, elevii nu vor să fie supuşi sancţiunilor colective. Ei cer ca fiecare elev să fie pedepsit doar pentru propria vinovăţie. În proiect se precizează că elevii pot fi sancţionaţi numai pentru faptele din incinta şcolii, că au dreptul la apărare prin reprezentanţi legali, adică să poată apela la părinţi sau chiar la avocaţi. Nu în ultimul rând, se propune în statut ca, dacă „elevul sancţionat dovedeşte un comportament fără abateri pe o perioadă de cel puţin opt săptămâni până la încheierea semestrului sau anului şcolar, să se anuleze sancţiunea pe care a primit-o”. Citesc şi recitesc, perplexizat, proiectul acesta de statut. Îmi doresc, din toată inima, să fie scris acolo, aşa: „NOI, ELEVII DIN ROMÂNIA, VREM SĂ ÎNVĂŢĂM! CA SĂ NE FIE NOUĂ, ŞI ROMÂNIEI, MAI BINE”!

Octavian BUTUZA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.