Un calendar de excepţie Gheorghe Chivu

0
401

De-a lungul istoriei au existat şi s-au transmis, până azi, numeroase modalităţi de cuantificare a trecerii tim­pului, izorâte din nevoia omului de a se raporta la natura telurică sau cosmică. Oamenii au realizat că scurgerea vremii e în funcţie de mişcările planetelor în spaţiu, determinând viteza şi locaţia lor cosmică. Rezultatul măsurătorilor a dat “anul tropic-so­lar” sau pe cel “astronomic”, adoptându-se, apoi, ca unitate de măsură “anul civil” sau “calendaristic”, an “convenţional”, devenit tradiţie. Cele mai cunoscute calendare tropice din lume, în diferite epoci şi civilizaţii, sunt cele: mayaş, aztec, egitean, babilonian, indian, iudaic, roman şi calendarul da­cic al strămoşilor noştri.

Calendarul dacic s-a dovedit a fi unul dintre cele mai exacte, foarte apropiat de măsurătorile actuale moderne (spun cercetătorii fenomenului), având 365,242197 de zile, adică prezentând doar o eroare de 12 secunde pe zi, faţă de măsurătorile din zilele noastre. Calendarul dacic, alături de cele ale popoarelor mai sus-amintite, e o dovadă indubitabilă a vechimii noastre ca popor civilizat! Nu vom insista asupra acestor tipuri de calendare, nici asupra calendarelor “iulian” şi “gregorian”.
În acest context, este mai mult decât salutară o iniţiativă recentă: apariţia unui calendar cu autentică tentă cultural-artistică, unul de excepţie în peisajul calendaristic, atât de diversificat la începutul acestui an. E „CALENDARUL 2016- GHEORGHE CHIVU”, conceput tematic şi realizat artistic de către descendenţi ai familiilor sighetene şi băimărene Halga şi Zaharia: Sorin Halga, Ovidiu Corzan, Laura şi Gelu Zaharia, patronaţi spiritual de către Sorin Zaharia, fiul doamnei Zaharia, în preajma căreia şi cărora Gheorghe Chivu şi-a găsit echilibrul, împăcarea cu Sinele, cu cei din jur, pentru noi impulsuri creative şi de desfătare.
Unii, mai tineri, poate chiar maturi, se vor întreba: cine e Gheorghe Chivu şi…de ce merită un astfel de gest? Cei cu preocupări culturale, în special din lumea artelor plastice şi a creaţiei poetice autentice cunosc personalitatea artistului plurivalent aflat sub acest nume. Gheorghe Chivu a rămas în memoria posterităţii, deopotrivă ca poet inspirat, cât şi pictor de sensibilitate postimpresionistă. S-a născut la 2 decembrie 1912, pe meleaguri dobrogene, în satul Chirnogeni, judeţul Constanţa. După studii primare locale, destinul îl conduce spre Seminarul Teologic, apoi, dând glas chemării interioare spre artă, absolvă Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1934-1940), avându-l ca mentor pe exigentul Camil Ressu. Datorită rezultatelor sale de excepţie, încă din 1937, primeşte o bursă de specializare în pictură religioasă, în Italia. După absolvirea Academiei, în vremurile de criză din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lucrează ca desenator tehnic în armată (1943-1944). Apoi, îmbrăţişează cariera didactică, fiind încadrat ca profesor de desen la Medgidia, la Oradea şi la Şimleul Silvaniei. În anul 1948 se stabileşte la Sighetu Marmaţiei, ocupând catedra de desen şi caligrafie a Liceului Pedagogic din localitate. Pe atunci, în liceele pedagogice scrierea frumoasă, caligrafică, era la mare preţ! Azi… Aici îşi află împlinirea profesională, fiind un dascăl luminat, un pedagog de excepţie, pregătind generaţii de viitori învăţători, nu doar pentru scriere frumoasă şi desen, ci deschizând ferestre ale sufletului adolescentin spre cunoaştere, spre valorile perene ale culturii, sădind sămânţa magică a nevoii de creaţie prin cuvânt în poezie şi prin culoare şi armonie în pictură. La catedră sau în cadrul Cenaclului literar, înfiinţat în şcoală, va crea în rândul tinerilor emulaţie, deschideri spre noi orizonturi în viaţă. Unii dintre învăţăceii lui vor deveni mânuitori ai cuvântului ales în poezie sau oameni de cultură aleasă (vezi poeţii Ileana Mihai, fraţii Gheorghe Mihai şi Vasile Bârlea, Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Marin Slujeru ş.a.).
Gheorghe Chivu, încă în perioada studenţiei bucureştene, e în contact cu mişcarea literară a vremii, frecventând Cenaclurile literare ”Sburătorul” (condus de către criticul literar Eugen Lovinescu) şi ”Kalende” (condus de către Vladimir Streinu). Frământat de nelinişti scrie poezie. În 1946 va obţine ”Premiul Scriitorilor Tineri” al Fundaţiilor Regale, pentru manuscrisul needitat al volumului de poezii ”Zumbe”, publicat abia în 1966, constituind debutul poetului în volum. Vor urma volumele de poezie: ”Apocrife” (1969); ”Metope” (1972); ”Cantoria” (1980) şi ”Brazde străbune” (1984). A publicat poezii în reviste literare de prestigiu, în peste 25 de culegeri, de antologii, de almanahuri literare, apărute în plan naţional sau în judeţul Maramureş. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor, cât şi al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
După pensionare, în anul 1974, a pendulat între Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare, participând la evenimente culturale, fiind cunoscut, apreciat şi stimat în cercurile literare şi ale artiştilor plastici ca o personalitate distinctă, pilduitoare. Personal l-am cunoscut şi ne-am întreţinut colocvial, în cadrul Cenaclului literar ”Nord”, avându-l ca mentor în acea vreme (1970-1985) pe regretatul scriitor şi ziarist V.R. Ghenceanu. Prezenţa poetului Gh. Chivu la cenaclul băimărean a fost plină de sens, el constituind un catalizator estetic, creator de atmosferă, de dezbateri creative autentice. Era un tip afectiv, jovial şi generos, apreciind, încurajând valoarea, dar şi amendând cu un umor fin, tonic, nereuşitele, pastişa. Atmosfera devenea, uneori, şi mai interesantă când în cenaclu se abordau aspecte estetice teoretice ale creaţiei, ele reînviind pentru noi atmosfera cenaclurilor bucureştene de odinioară. O adevărată desfătare intelectuală am trăit când în cenaclu apărea prof. univ. Gabriel Georgescu (navetist sătmărean la Baia Mare), poet şi traducător din franceză şi maghiară. Dialogul celor doi poeţi consacraţi, cât şi interogaţiile noastre creau o stare de încântare şi consistenţă aparte, uitând de trecerea timpului.
În spaţiul pictural, Gh. Chivu e complementar poetului, fiind perceput, cu precădere, ca un artist ce dialoghează cu peisajul românesc, cu o notă aparte pentru cel marin, ca o reverberaţie interioară a amintirilor locurilor natale. O trăsătură definitorie, remarcabilă a compoziţiilor sale este dată de lumina solară, reieşită dintr-o tuşare a culorii într-un registru cromatic exuberant, propriu experienţelor impresioniste şi postimpresioniste.
Realizatorii ”Calendarului 2016 – Gheorghe Chivu”, un calendar atipic, eludând şi depăşind tiparele clasice, dovedesc sensibilitate şi gust estetic. În neliniştea lor, au reuşit să găsească coordonatele armoniei întregului, prin particularizările distincte pentru fiecare lună din an cu peisajul pictural adecvat, în acord sincretic sonor, cu muzicalitatea şi ideatica versurilor selectate din creaţia poetului, inserate în josul picturii, ca semn şi ”semnătură poetică ” aparte. Calendarul se deschide cu un exemplar şi spiritualizat autoportret al autorului Gh. Chivu, amintind, parcă, de realizări similare ale maestrului său Camil Ressu sau ale lui Corneliu Baba.
Iubitorii picturii lui Gheorghe Chivu vor avea surpriza întâlnirii cu unele reproduceri inedite din tablourile autorului, aflate în colecţiile celor doua familii amintite. Privind cu deschidere reproducerile color (realizate tipografic exemplar!) şi citind atent versurile, asociind metafora lor cu simbolistica culorilor, vom avea senzaţii de încântare, revelaţii estetice nebănuite, prilejuite de complementaritatea, de ”co­respondenţa” limbajelor celor două arte, lăsându-ne atraşi în misterul inefabil al artei.
Calendarul de faţă devine el însuşi un catalog exemplar de artă, constituindu-se într-un remember apreciativ, de suflet, în memoria pictorului şi poetului Gheorghe Chivu. Aşteptăm materializarea intenţiei de tipărire a unui “Album Gheorghe Chivu”. Îl merită cu prisosinţă!

Prof. Vasile Leschian

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.