Poesis. Vasile Muste

0
682

Vasile Muste este o specie mai rară de poet. Este foate greu la această oră să mai scrii frumos. Vasile Muste scrie o poezie care este ca o melodie perfectă. O poezie care izvorăşte aşa, pentru că aşa o simţi. Ca muzician, Bach a făcut la fel. A scris 40 de ani, fără a avea niciun fel de teorie. De aceea şi rămîne extraordinar. Să scrii aşa cum simţi, este prima şi cea mai importantă valenţă a poeziei lui Vasile Muste.
Radu Ţuculescu

VALEA TRANDAFIRIE A COLIBELOR
de se va ţese albă deasă ceată peste ape
Şi peste ochii-mi lungi cărări de frunze
un timp îndelungat nu îmi mai fi aproape
îţi voi găsi cu ierburile scuze

dar nu cânta o pentru cântec vreme
aş vrea să laşi să vină mai târziu
să-mi scrii doar scrisul să mă cheme
cum te-aş chema la mine în sicriu

degetul tău să îmi atingă doar un ram
cel mai în floare dinspre partea mea
valea secată mai demult de-un veac
în rochie roşie-atunci se va-mbrăca

ZĂPADĂ ÎNDURÂNDU-NE
ninge tăcut în Ţara Lăpuşului peste râu peste Coruieni
ninge printr-o mare de zăpadă vâslesc spre casă
dar paşii tăi făptură blândă ce drumuri mai învaţă
gându-mi întreb până-n grădina unde coborî-voi de tot

cine te trece de văile mele să nu mai ştii de aici înainte
şi copacii grădinii să nu-ţi întindă ramuri de îndrăgostiţi

e seară pe geamul maşinii se-nghesuie fulgii să-i duc
împreună cu mine acasă aproape de vocea tatălui tânăr
plecat nu departe şi mai demult trăitor prin locurile
acestea cu mine copil

şi apoi alungat din copilărie
îngânând un cântec de dragoste şi moarte sub acelaşi
acoperiş îndurând povara zăpezii înlăcrimată în zile
cu soare iar noi pe aceea mai veche a morţilor tineri

CĂRŢILE DE IARBĂ ALE PĂRINŢILOR
de mult nu mai citesc decât cărţile de iarbă
ale părinţilor dorm noapte de noapte cu ele
sub pernă şi toamnele îmbătrânim împreună
scriu greu părinţii mei mai ales dimineaţa pe
fire cu file de litere subţiri găsesc adesea
boabe de rouă de la o vreme scrisul lor îl
doar intuiesc şi iată poate viaţa toată n-am
făcut altceva decât să traduc
iarba în limba română

E-MAIL LA PALAT
va fi noapte şi frig voi fi singur mă veţi fi uitat
voi fi călcând zâmbindu-vă din stea în stea
cum din piatră în piatră în Valea cea Mare
raze tremurătoare şi calde peşti aurind

de sus cu ochii-n lacrimi voi scrie lungi cărări
pe ele lupi vor întoarce în lume păduri îngheţate
va fi noapte şi frig voi fi singur mă veţi fi uitat

în traista unui e-mail ştirea asta va ajunge şi la palat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.