Cine vrea unirea Moldovei cu România?

0
902

De cîţiva ani, o mişcare de tineri exaltaţi fac mitinguri şi marşuri prin Chişinău şi alte oraşe basarabene, drumuri unioniste spre Bucureşti şi prin România, cerînd „imperativ” UNIREA Republicii Moldova cu România.
De fapt, această grupare tinerească, ca şi o parte a elitei moldovene de dincolo de Prut, nădăjduiesc ca „idealul” Unirii să se realizeze pînă la 1 decembrie 2018, când se va marca jubileul Centenarului Marii Uniri din 1918.
Într-o sesiune de la Radio România Actualităţi din 10 ianuarie 2016, analistul Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial, un bun şi realist cunoscător al problemelor dificile cu care se confruntă Republica Moldova – economia aproape falimentară, frauda de un miliard de dolari din Banca Republicii, marea şi mica corupţie, emigraţia populaţiei (după unele surse circa 800.000 de moldoveni, dintre care 60% plecaţi în Rusia, căutându-şi un loc de muncă în străinătate), degradarea vieţii politice şi parlamentare, lipsa cronică de consens a aşa-zisei „coaliţii” pro-Europa etc. –, afirma că, în urma unui recent sondaj de opinie, doar în jur de 20% dintre respondenţi au declarat că doresc UNIREA Moldovei cu România pînă în 2018!
În faţa unei asemenea stări de spirit negaţionist „unionist” este dificil de previzionat că, pînă în decembrie 2018, la Centenar, opţiunile pentru Unire vor mai creşte semnificativ.
Mai mult, Iulian Chifu readucea în atenţie că exuberanţa şi exultarea grupărilor unioniste au, ca revers, reînvierea altui grup, care, avîndu-l ca lider pe cel mai de seamă prozator moldovean, Ioan Druţă, membru al Uniunii Scriitorilor Ruşi, trăitor din „vechime” la Moscova, bine „rusificat”, susţine formarea statului „Moldova Mare” de la Carpaţii Răsăriteni la Nistru, în hotarele statornicite de marele voievod Ştefan cel Mare, statuia maiestuoasă a celui care a fost „baciul” Moldovei între 1457 şi 1504, tronînd impunător în Capitala Republicii Moldova, motiv serios de a-i reînvia moştenirea lăsată „urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor lui moldoveni”!
Aşadar, atât cei care s-au declarat români în Basarabia la recensămîntul din 2004 – 73.276 (2,2%) şi o parte dintre cei care ţin la viţa lor „din neamul moldovean al lui Ştefan” – 2.564.849 (76,2%) din populaţia de 3.383.332, care sînt doritori de unirea cu România, cît şi românii exultaţi de „tînărul unionist Traian Băsescu” nu ar putea întruni o majoritate „calificată”, ca un viitor referendum să poată fi validat şi recunoscut şi de comunitatea internaţională.
Unirea celor două state nu poate fi „decretată” de autorităţile statale, după cum cer exultaţii şi exaltaţii „unionişti”de pe ambele maluri cu „poduri de flori” ale Prutului!
În Republica Moldova 22% din populaţie o constituie minorităţile naţionale (fără regiunea Transnistria, care are peste 555.400 de locuitori: moldoveni 177.156 şi români doar 253, ucraineni 159.940, ruşi 168.270, iar restul găgăuzi, bulgari, germani, romi etc.). În Republica Moldova există, aşadar, alte două entităţi administrativ-teritoriale AUTONOME: Transnistria şi Găgăuzia. Duma de la Moscova a declarat Transnistria „zonă de interes strategic” pentru Rusia, cerînd „oficializarea relaţiilor statal-juridice cu Republica Moldova”! În 28 ianuarie 2013, autonomii găgăuzi şi-au trimis o delegaţie în Miercurea Ciuc, unde au ţinut, în cadrul unui forum „frăţesc”, „o lecţie de autonomie” (Uj Magyar Szó, 28.01.2013). Borbolyi Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a făcut „o paralelă” între situaţia găgăuzilor autonomi şi a maghiarimii din Ardeal şi Ţinutul Secuiesc, care ar trebui să se „bucure de o astfel de autonomie teritorială”. Găgăuzii sînt, aşadar, ingenioşi „exportatori” de autonomie teritorială în România.
În Republica Moldova trăiesc peste 483.650 de ruşi şi ucraineni, 147.500 găgăuzi, 65.660 de bulgari, după unele date statistice între 20.000 şi 25.000 de romi (cca 7% din populaţie). Alt paradox „unionist”: 60% dintre cei circa 3,4 milioane de locuitori au declarat LIMBA MOLDOVENEASCĂ drept limba maternă şi numai 16,5% ROMÂNA ca limbă maternă! Moldovenii se consideră o „etnie” diferită de români.
În această situaţie gingaşă, UNIREA celor două state independente poate fi un ideal greu şi îndepărtat în timp de atins, nu numai la data Centenarului din 2018, ci chiar şi într-o „epocă incertă”, de graţie unionistă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.